Din biroul meu dreptunghiular, minuscul, imi imaginam cat de simplu va fi noul meu job: lipsit de stres, interactiune umana, responsabilitati si task-uri dificile. Cu mici provocari carora stiu sa le fac fata, cu siguranta.

Floare la ureche, cum s-ar spune. Ideal, la care orice tanar corporatist viseaza; munca putina, program flexibil, somn mult si rezultate imediate, pe masura. Poze frumoase, peisaje de vis, filmulete cu efecte wow, cocotieri in decor, timp liber la discretie si multe, multe alte aspecte ce au legatura cu ideea de a… sta degeaba. O duminica continua. Ei bine, proiectia mea – de la acel moment – nu are nicio legatura cu realitatea, de acum.

Garden City Hotel, Cambodgia

Mai exact care este jobul meu in anul sabatic?

Am mai spus, anul sabatic inseamna o pauza de la tot ceea ce faceam in trecut; o serie intreaga de reinventari personale si profesionale, cu episoade, sezoane, urcusuri si coborasuri.

La o luna din momentul in care am aterizat in Bali, am dat startul acestui proiect de travel. Fara sa stim nimic despre scris, editare foto-video, consecventa, etape, tehnica. Nimic. Aveam in minte doar maretul plan de a impartasi toate experientele noastre de travel. As spune, suficient material: o vointa imensa.

Tegalalang, Bali

Un challenge urias pe care l-am constientizat abia dupa ce am apasat butonul START.

Si cum se numeste jobul acesta, mult ravnit? Creator de continut sau nomad digital. Imi ocup timpul scriind pentru blog, Facebook, Instagram si editand video-uri pentru Youtube. Pare simplu, nu-i asa?

Kuala Lumpur, Malaysia

Asa am crezut si eu, judecand multi creatori de continut, influenceri, instagrameri pentru lejeritatea stilului de viata.

Un mit. In spate, e o munca titanica, din categoria lui: n-am crezut pana n-am facut.

Langkawi, Malaysia

Credeam ca email-urile scrise – de-a lungul timpului in calitate de om de HR – vor conta in activitatea mea de viitor blogger. Ce poate fi asa greu sa scrii un articol? Pai…cam e. Pentru cineva lipsit de incredere si disciplina, e. Sau cel putin mie – o Balanta perfectionista – imi ia timp sa scriu un articol… banal, ar spune unii.

Asa ca… am decis sa scriu simplu, fix cum simt/gandesc; folosind cuvintele mele, fara a incerca sa fiu sau sa par altceva decat sunt: un om simplu care n-a scris niciodata nimic, cu exceptia mailurilor de serviciu.

Bine, aici m-a ajutat si profa de travel, Ioana Budeanu. M-a incurajat mereu sa fiu EU. Si ce daca nu scrii precum marii bloggeri de travel pe care ii citesti? Cu ce vii tu diferit? Google-ul e plin de informatii. Hmm… Grea intrebare. Si, bazandu-ma pe ideea de unicitate – ca nu exista o alta Andreia Chiperi-Gales in Univers – am decis sa scriu in felul meu; sa transmit experienta mea, asa cum e: fara niciun filtru.

My love: Bali

De la acele cateva minute – de care credeam ca am nevoie sa astern trei idei in word – am trecut la ore intregi. Uneori si 12. Depinde de stare, moment, subiect. Nu am intotdeauna cuvintele la indemana, nici ideile. Sunt momente – putine, e adevarat – cand imi iese si-n 10 minute. Si, o sa radeti, dar acelea sunt cele mai citite. Am mai spus ca sunt o Balanta perfectionista? Am mai spus. Scriu azi, maine nu-mi place si o iau de la capat.

Apoi sunt pozele cu care trebuie ilustrat orice articol. Recunosc, atunci cand citesc un articol, ma uit mult pe poze; mi se par un element esential.

Small Lagoon, Filipine

E nevoie de timp si aici. E drept, la aspectul acesta nu m-am gandit. Dar, cand ai peste 4 terra de foto-video, nu-i sarcina usoara sa gasesti ceea ce ai nevoie sau care sa rezoneze cu mesajul tau. Asadar, as mai adauga una – doua ore, in functie de noroc.

Apoi, sunt postarile pentru Facebook si Instagram pe care as vrea sa le fac cu mai mare regularitate. Dar nu ne iese. In cele mai multe zile suntem pe drumuri si ajungem seara tarziu la cazare. Asadar aleg o poza din cei 4 Terra, o editez (pentru ca da, pozele se editeaza putin, inainte – fie ca le tai, indrepti – necesita o atentie sporita) si o postez cu un mesaj. De regula, imi dedic cateva ore si fac o selectie de 10-15 poze, pe care le postez in perioada urmatoare. Aici, am mai castigat experienta, cu timpul.

Bun, dar cu vlogurile de travel, cum e?

In vremea cand vizionam, seara de seara, postarile vloggerilor romani de travel imi imaginam cat de simplu poate fi. Calatoresti, filmezi, te distrezi, tai doua cadre si gata vlogul. Probabil, credeam ca s-a inventat un soft in care pui imaginile, scrii un scenariu si el le gandeste pentru tine, apoi, gata vlogul. Ce tare ar fi, nu?

Sigiriya, Sri Lanka

Totul mi se parea mult mai usor decat e in realitate. O banalitate fata de incorsetarea unui job de luni pana vineri, de la 8 la 17.

Pana acum patru zile, in fisa mea de post scria: taietor de cadre si creator de povesti. Dar, iata ca – spre sfarsitul anului sabatic – am zis sa-m incerc norocul si sa-nvat partea de editare video. Mi-a luat trei zile full (de la 10 la 20) sa editez un video de 8 minute… Nu radeti! Acum acum am inteles cata munca e in spate si cat de superficial am judecat youtuberii. Practic, din 25 minute selectate, au ramas 8, la sfarsit. Insa, de cele mai multe ori, tai 2-3 ore de filmare si raman cu 20-25 minute.

Primul video-ul editat de mine, integral 🙂

Bun, si ce inseamna asta, ca timp? Aproximativ 4-5 ore: taierea cadrelor – uneori si mai mult de atat – depinde mult de durata/complexitate, apoi, cel putin 5-6 ore, partea de editare (Ionut). Deci, un vlog – aparent simplu – cu o durata de 20-25 minute, are in spate, ore intregi de filmare si cel putin 10 ore de editare.

Bun, si cat muncim noi, atunci cand nu filmam, vizitam, dormim?

As spune intre 8 – 12 ore/zi. Insa, zi de zi, muncim cel putin 4 ore (filmam sau ne luam notite pentru blog), inclusiv sambata, duminica. Deci, cine spune ca e usor sa fii creator de continut?

Am simtit nevoia sa scriu acest articol pentru ca si eu ma aflam – pana nu demult – in tabara celor ce credeau ca a fi blogger/vlogger de travel sau din orice alt domeniu, e usor. Nu, nu e deloc. Dar e frumos si ne place, altfel nu am fi inceput, rezistat, perseverat.

Sigur, noi suntem la inceput, cu experienta zero in scris, filmat, vorbit in fata camerei, editat, insa, cu timpul, probabil ca cele 10 ore de realizare a unui video se vor transforma in 4, iar cele doua zile – necesare multumirii de sine cu privire la un articol – se vor transforma in 30 minute. E o chestiune de timp, incredere in propriile abilitati, puteri si disciplina.

Acum citesc una din cartile lui dr.Joe Dispenza, care incepe cam asa: „Ca si in procesul nasterii, creatia e insotita de dureri, complicatii, greata, epuizare, nopti nedormite si chiar clipe de disperare cu gandul la viitor. Incepi sa te indoiesti de propriile puteri, de ceea ce stii sau nu stii, de cine te critica, pentru cine si de ce faci toate astea (…) Exista momente de adevarata inspiratie, cand incercam un sentiment de inaltare, caci am mai urcat un pas si acum vedem mai bine, ca in clipa urmatoare sa descoperim si alte obstacole si mai mari, asezate in cale si pe care rebuie sa le depasim, intrebandu-ne daca am realizat ceva.”

Langkawi, Malaysia

De satisfactii, nici nu mai aduc vorba pentru ca suntem… COPLESITI, RECUNOSCATORI, FERICITI! O spunem des: TRAIM MOMENTE MAGICE si asta datorita oamenilor din comunitatea HaiHui in doi!

El Nido, Filipine

Am avut emotii, sute de temeri si indoieli cand am pornit spre aceasta necunoscuta: crearea de continut online. Insa, astazi, primind – zilnic – zeci de mesaje (de apreciere, intrebari, sfaturi) ne dam seama ca avem cel mai frumos job din lume!

Dar… e un job? Poate ca e mult spus, dar pe undeva seamana. E multa pasiune, dorinta de auto-depasire, stimulare, invatare si dezvoltare, la mijloc. O lupta zilnica cu propriile limite. Un stil de viata. Incepe sa faca parte din ADN.

Bali

Deci… cine a spus ca anul sabatic trebuie sa fie doar un an?

Plini de recunostinta,
Chiperii

loading...