Nu am mai scris pe blog, de mult timp. Stiu. Chiar, recent, ne intreba cineva, recent: Dar… voi cand mai dormiti?
Ei bine, da. Programul unui calator pe termen lung e destul de haotic: ziua calatoresti, filmezi, pozezi, iar seara/noaptea muncesti, uneori pana in zorii zilei. Am postat des pe YouTube, caci imaginile redau mai bine experienta noastra.
Dar e frumos! Si provocator 🙂 Si am uitat cum e sa te plictisesti, sa te uiti la seriale cu un popcorn in mana sau sa dormi, pana tarziu. Chiar Ionut imi spunea ca, de fapt, traim cu adevarat si din plin. Sigur, urmandu-ne propriile idealuri si visuri!
Suntem in SUA si daca pot spune asa, traim visul american, in ciuda temperaturilor scazute ce ne dau mari batai de cap. Si cand spun scazute, spun peste 15 grade. Dar… nu-mi place frigul! Ma scoate prea mult din zona de confort…
Inca din momentul in care am plecat din Bali spre casa – anul trecut, stiam ca urmatoarea destinatie va fi SUA, desi – la acea vreme – bugetul… nu parea a fi de partea noastra. Preturille din SUA sunt de 5 sau chiar de 10 ori mai mari, desi… daca ma gandesc bine, uneori sunt mai mici ca-n Romania.
Nu mi-am pus problema banilor – sincer – in schimb, ne-am dorit amandoi atat de tare, incat in perioada petrecuta acasa, lucrurile s-au legat si a inceput sa prinda contur. V-am mai spus ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, se intampla? Da, e cat se poate de adevarat!
Am invatat ceva pana la varsta asta: ideea de a nu forta lucrurile sau de a actiona din disperare, de a lasa totul sa se aseze, de la sine; de a te indeparta de zona de control. Suna cliseic si mi-as fi jurat, in urma cu ani de zile, ca e fals; ca eu trebuie sa controlez totul, altfel nu primesc nimic.
Asa a fost si cu ideea aceasta de a calatori full time. Ne-am dorit, dar nu ne-am stresat zi de zi, cum sa facem pasul asta. Nu am fortat absolut nimic, ci am lasat Universul sa-si urmeze cursul si sa ne surprinda exact cand ne asteptam mai putin. Ne-am repetat, zi de zi, ca noi vom face asta!
Dar… hai sa vorbim despre SUA!
Am fost aici, in urma cu doi ani, intr-o vacanta de trei saptamani, in care am bifat aproximativ aceleasi experiente ca si acum, cu mentiunea ca acum ne-am bucurat mai mult si nu am fost conditionati de timp. Si in plus, am vazut New York-ul.
Am plecat cu doua nopti de cazare, in Vegas si ne-am prelungit sederea, la sapte. Si asta pentru ca ne-am dat seama ca Vegas nu inseamna doar Strip, viata de noapte si cazinouri. Inseamna parcuri naturale fermecatoare, situate la minute distanta de aglomeratie si agitatie, dar si oameni extrem de frumosi si deschisi.
De fapt, asta e frumusetea de a calatori full time! Sa iti dai seama ca dincolo de fuga, obiective si bife, iti dai voie sa te bucuri si sa descoperi alte fete ale calatoriei.
Cum am gasit America, dupa doi ani?
Mai prietenoasa, sincer. Oamenii parca sunt mai frumosi, mai deschisi, mai amabili si mai vorbaresti, uneori depasindu-i pe asiatici. Bine, asiaticii au o timiditate care-i caracterizeaza, pe cand americanii au o siguranta de sine ce scoate invidia din mine (glumesc). Chiar si locuitorii din NYC sunt foarte, foarte draguti, desi te astepti sa fie blazati, grabiti, plictisiti.
Apoi, fata de acum doi ani, mi-am dat seama ca pun mai mare pret pe natura si mai putin pe zonele comericale, turistice. Prefer sa ma pierd pe drumurile desertului Nevada, decat sa ma plimb pe Strip. Sa ma uit fascinata la sculpturile in piatra din Sedona, decat sa ma plimb prin oras in cautare de restaurante, magazine.
Acum doi ani am mancat doar junk food. Ne-am dat voie, argumentand ca e vacanta, totusi suntem in SUA si trebuie sa incercam de toate, si apoi, e mai ieftina. Sigur, am baut cafea doar de la Starbucks. Acum m-am indreptat catre restaurante mexicane, catre mancarea si cafeaua din supermarket – de 10 de ori mai ieftina decat in restaurante. Am capatat un simt al orientarii, mai bun, dar, in acelasi timp nu am facut compromisuri.
Imi place, da! Desi mi-ar placea ca distantele sa fie mai mici si sa nu fii nevoit sa mergi pana la primul magazin, km intregi cu masina. Mi-ar placea sa fie mai putini oameni cu probleme pe strazi si mai multe grade in termometre, atat.
Imi plac suburbiile lor, caci am impresia ca am pasit in unul dintre filmele pe care le-a urmarit pe Netflix. Imi place ca sunt extrem de civilizati in trafic si respecta regulile, in totalitate. Imi place ca suntem intrebati mereu (la restaurant, casa de marcat): Cum esti, cum e ziua ta? si incheie prin a-ti ura: Have a great day! Folosesc apelativul: Honey sau Darling si nu se sfiiesc sa ne complimenteze pe strada: Imi place tricoul tau la nebunie!
Filmele se inspira mereu din realitate, iar realitatea invata ceva din filme. Da, America este cool! Si e o altfel de experienta! Nu poate fi comparata cu Asia sau Europa, dar e fantastica!
Manifest recunostinta, atat! Si impartasim ceea ce traim prin video-urile noastre de pe Youtube si poate mai des, pe blog, ce acum inainte.
Sa imi iertati absenta, dar m-am lasat furata de peisaje!
Traim visul american, in stilul nostru!
Chiperii
