Panglao, Bohol. Restaurantul nostru preferat, ce apartine unui american impunator, neprietenos – fost luptator in cadrul razboiului din Vietnam – casatorit cu o filipineza miniona, cu multi ani mai tanara decat el. Nimic neobisnuit in Filipine. Noi doi si o cina copioasa.
Intr-una din serile petrecute aici, cu restaurantul intreg ocupat, observam un domn trecut de prima tinerete de mult si o filipineza ce asteptau o masa; facand glume zgomotoase despre originea amercanului-proprietar din Alabama.
Noi ne aflam la o masa de patru persoane, asa ca i-am invitat sa ni se alature. Cred ca rasul lui molipsitor ne-a determinat sa rostim cuvintele magice. Ce naiba, mancam in doi de atatea luni!
Se asaza si facem cunostinta: George, fost scenarist in LA si Honey, o filipineza ce aducea mai mult a baietel, in varsta de 23 ani, in prezent studenta la Academia de Politie, Cebu. Nu mi-a trecut prin minte, natura relatiei lor, insa George a fost extrem de vorbaret si ne-a lamurit. Asa am aflat ca este sotia lui si… l-am crezut pe cuvant. Ne-a si povestit cum s-au casatorit si am primit – bonus – multe alte detalii intime :))
George, un american tipic, preocupat de politica si un mare contestatar al lui Trump. Se mutase in Asia in urma cu 7 ani. A locuit 4 ani in Chiang Mai, Thailanda si de aproape 3 ani se afla in Cebu, se pare, alaturi de tanara lui sotie. A fost scenarist si a lucrat, chiar si la Hollywood – nu prea s-a regasit in stilul de viata hollywoodian – asa ca a decis sa faca documentare.
Prin natura meseriei se vede ajuns in Myanmar, intr-un sat izolat, la o scoala uitata de timp si de lume. Aici se lasa sedus de rasetele copiilor. De fericirea pura din glasurile lor. Mi-l imaginam, asemeni unui personaj din desene animate – grumpy – ce se topeste, efectiv si se taraie.
Copiii din Myanmar erau atat de saraci, incat uneori nu aveau nici ce manca, dar aveau o bucurie imensa de a trai. Si asta l-a convins sa lase viata falsa pe care o traia si sa se indrepte spre autenticitate. Frumos pana aici.
George seamana perfect cu personajul principal din filmul Up – unul din filmele noastre preferate: un batranel simpatic, cu ochelari pe nas, putin incovoiat si… hater pe alocuri, dar, in esenta, un om bun.
Am ras, am povestit intreaga seara si am promis sa ne revedem cu totii, caci eram cazati – se pare – in acelasi loc. Honey si-a luat la revedere intr-un mod bizar – ca si cand nu ne-am vedea niciodata – insa, am pus-o pe seama berilor baute in plus.
In zilele ce au urmat ne-am intalnit doar cu George, non stop, cu un chef de vorba nemaipomenit, insa nu si cu Honey, sotia lui. Nu stim unde a disparut.
Diminetile erau tare interesante, dar si noptile, caci era vizitat in fiecare seara, de o alta filipineza, cu mult mai tanara ca el. Toate, extrem de frumoase si feminine. Veneau exact cand se lasa intunericul si plecau dimineata, devreme.
Am aflat – de la George – ca barbatii americani – si nu numai – se muta in Filipine, frecvent. Pe langa faptul ca au multe beneficii, se muta si pentru ideea a intalni tinere dornice de o viata mai buna.
Si, de vreo trei – de cand a venit in Filipine – asta e singura lui indeletnicire: sta non-stop pe un site de matrimoniale si se converseaza cu tinerele filipineze. Culmea este ca in primele trei – patru zile i-a cam iesit, dupa care, o saptamana, nimic. A devenit foarte morocanos, drept urmare.
Era pensionar – cred, pe caz de invaliditate, caci se plangea de boli si abia mergea. Fusese casatorit de doua ori in SUA – o data cu o rusoaica – cam dura si, mai in gluma, mai in serios, ii aduceam aminte de ea; avea un copil in varsta de 37 ani si un nepot de cateva luni pe care nu-l vazuse niciodata.
Banii se cam terminau, iar el era din ce in ce mai ruginit. Erau zile in care nu manca nimic, doar ca sa-si cumpere bere si tigari – sa aiba ocupatie in timp de tasteaza si converseaza cu tinerele filipineze. Am omis sa ii propun sa-si ia niste seminte; era mai simplu. Nici smartphone nu avea, ci un telefon cu taste, gen Nokia 3110 ce-l tinea pe sunet si tasta nervos.
De multe ori, ii duceam noi mancare, caci ne era simpatic.
Ionut a simtit un… val de admiratie pentru el 🙂 Dar lasam imaginatia sa zburde.
Asa am aflat ca tinerele din Filipine vad in straini, un sac de bani si o portita de salvare din saracie. Ca unele fura grozav, mai ales dupa-o vizita de-o noapte. Insusi George – care in ultimul timp isi castiga existenta cantand prin baruri la chitara – a fost jefuit. I-au furat bani – de cele mai multe ori – si chiar chitara cu care-si permitea luxul noptilor filipineze.
Da, el este indisciplinatul George, un bunic trecut de 65 ani, care-si retraia tineretea in Filipine. Un idol pentru multi.
