Panglao, Bohol. Restaurantul nostru preferat, ce apartine unui american impunator, neprietenos – fost luptator in cadrul razboiului din Vietnam – casatorit cu o filipineza miniona, cu multi ani mai tanara decat el. Nimic neobisnuit in Filipine. Noi doi si o cina copioasa.

Apus in Panglao Beach, aproape de cazarea noastra

Intr-una din serile petrecute aici, cu restaurantul intreg ocupat, observam un domn trecut de prima tinerete de mult si o filipineza ce asteptau o masa; facand glume zgomotoase despre originea amercanului-proprietar din Alabama.

Noi ne aflam la o masa de patru persoane, asa ca i-am invitat sa ni se alature. Cred ca rasul lui molipsitor ne-a determinat sa rostim cuvintele magice. Ce naiba, mancam in doi de atatea luni!

Se asaza si facem cunostinta: George, fost scenarist in LA si Honey, o filipineza ce aducea mai mult a baietel, in varsta de 23 ani, in prezent studenta la Academia de Politie, Cebu. Nu mi-a trecut prin minte, natura relatiei lor, insa George a fost extrem de vorbaret si ne-a lamurit. Asa am aflat ca este sotia lui si… l-am crezut pe cuvant. Ne-a si povestit cum s-au casatorit si am primit – bonus – multe alte detalii intime :))

George, un american tipic, preocupat de politica si un mare contestatar al lui Trump. Se mutase in Asia in urma cu 7 ani. A locuit 4 ani in Chiang Mai, Thailanda si de aproape 3 ani se afla in Cebu, se pare, alaturi de tanara lui sotie. A fost scenarist si a lucrat, chiar si la Hollywood – nu prea s-a regasit in stilul de viata hollywoodian – asa ca a decis sa faca documentare.

Prin natura meseriei se vede ajuns in Myanmar, intr-un sat izolat, la o scoala uitata de timp si de lume. Aici se lasa sedus de rasetele copiilor. De fericirea pura din glasurile lor. Mi-l imaginam, asemeni unui personaj din desene animate – grumpy – ce se topeste, efectiv si se taraie.

N-am gasit GIF cu morocanosi

Copiii din Myanmar erau atat de saraci, incat uneori nu aveau nici ce manca, dar aveau o bucurie imensa de a trai. Si asta l-a convins sa lase viata falsa pe care o traia si sa se indrepte spre autenticitate. Frumos pana aici.

George seamana perfect cu personajul principal din filmul Up – unul din filmele noastre preferate: un batranel simpatic, cu ochelari pe nas, putin incovoiat si… hater pe alocuri, dar, in esenta, un om bun.

Up <3

Am ras, am povestit intreaga seara si am promis sa ne revedem cu totii, caci eram cazati – se pare – in acelasi loc. Honey si-a luat la revedere intr-un mod bizar – ca si cand nu ne-am vedea niciodata – insa, am pus-o pe seama berilor baute in plus.

In zilele ce au urmat ne-am intalnit doar cu George, non stop, cu un chef de vorba nemaipomenit, insa nu si cu Honey, sotia lui. Nu stim unde a disparut.

Diminetile erau tare interesante, dar si noptile, caci era vizitat in fiecare seara, de o alta filipineza, cu mult mai tanara ca el. Toate, extrem de frumoase si feminine. Veneau exact cand se lasa intunericul si plecau dimineata, devreme.

Am aflat – de la George – ca barbatii americani – si nu numai – se muta in Filipine, frecvent. Pe langa faptul ca au multe beneficii, se muta si pentru ideea a intalni tinere dornice de o viata mai buna.

Si, de vreo trei – de cand a venit in Filipine – asta e singura lui indeletnicire: sta non-stop pe un site de matrimoniale si se converseaza cu tinerele filipineze. Culmea este ca in primele trei – patru zile i-a cam iesit, dupa care, o saptamana, nimic. A devenit foarte morocanos, drept urmare.

Era pensionar – cred, pe caz de invaliditate, caci se plangea de boli si abia mergea. Fusese casatorit de doua ori in SUA – o data cu o rusoaica – cam dura si, mai in gluma, mai in serios, ii aduceam aminte de ea; avea un copil in varsta de 37 ani si un nepot de cateva luni pe care nu-l vazuse niciodata.

Banii se cam terminau, iar el era din ce in ce mai ruginit. Erau zile in care nu manca nimic, doar ca sa-si cumpere bere si tigari – sa aiba ocupatie in timp de tasteaza si converseaza cu tinerele filipineze. Am omis sa ii propun sa-si ia niste seminte; era mai simplu. Nici smartphone nu avea, ci un telefon cu taste, gen Nokia 3110 ce-l tinea pe sunet si tasta nervos.

De multe ori, ii duceam noi mancare, caci ne era simpatic.

Ionut a simtit un… val de admiratie pentru el 🙂 Dar lasam imaginatia sa zburde.

White Beach, Panglao, Bohol

Asa am aflat ca tinerele din Filipine vad in straini, un sac de bani si o portita de salvare din saracie. Ca unele fura grozav, mai ales dupa-o vizita de-o noapte. Insusi George – care in ultimul timp isi castiga existenta cantand prin baruri la chitara – a fost jefuit. I-au furat bani – de cele mai multe ori – si chiar chitara cu care-si permitea luxul noptilor filipineze.

Da, el este indisciplinatul George, un bunic trecut de 65 ani, care-si retraia tineretea in Filipine. Un idol pentru multi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here