Sosirile in Bali sunt magice! Incarcate de emotii multiple si diverse, pe care nu le pot exprima; nici cu voce tare, nici in scris. Stiu sigur ca aplic – inconstient – unul din principiile dupa care balinezii isi ghideaza existenta: ZAMBESC larg. Rad. Nu ma pot opri, controla.

Asa arat eu in Bali 🙂

Balinezii autentici atunci cand iti zambesc; o fac cu toata fata, cu toata fiinta lor, nu doar cu gura. Zambesc cu ochii, pometii, cu nasul si/sau – cum spunea Ketut Liyer in Eat Pray Love, cu ficatul.

Am crezut ca e o simpla replica de film, comerciala, insa odata ce am ajuns in Bali mi-am dat seama ca e o tehnica cat se poate de reala. Am invatat-o de la un guru de-al lor, intalnit total intamplator, in timp ce ne deplasam catre o cascada ce trecea prin curtea casei sale. Mi-am dat seama ca are un dar aparte – ca multi alti balinezi. Un har. Voi scrie despre el, dar intr-un alt articol.

De la el am ramas cu ideea de a zambi cu toata fiinta mea, nu doar din colturile gurii. Inseamna ca e un zambet autentic si in spatele lui, se afla o bucurie reala.

Asa ma simt cand ajung in Bali. Precum un copil. Uit de conditionari, de frici, de oboseala, de temeri, de distante. De toate angoasele ce mi-au guvernat intreaga existenta. De trecut, de cine am fost sau de cine/cum as vrea sa fiu. De tot. Capat un fel de super-putere: PREZENTA.

Zambesc non-stop si simt cum bucuria imi curge prin vene. Stiu sigur ca Bali imi va oferi clipe magice, de neuitat. Lectii.

E o energie acolo. Ceva ce nu poate fi explicat in cuvinte de catre un nestiutor, novice ca mine. Insa, e ceva. O magie a pus stapanire pe insula aceasta fabuloasa.

Nu degeaba e denumita Insula Zeilor.

Au sute sau mii de zei pe care-i venereaza, zilnic prin ritualuri, de ei stiute si intelese; un spectacol desavarsit pentru noi si pentru milioanele de turisti ce vizeaza Bali, anual.

As putea spune ca este cel mai spiritual popor din cate am intalnit. Au o multitudine de zei; aproape pentru orice aspect al vietii pamantesti: Zeul Soarelui (Surya), Zeul Iubirii (Dewa Semara), Zeul Ploii (Dewa Indra) etc. Mi-au reamintit de fascinatia mea pentru mitologia greaca, pe alocuri.

Inca ne declaram fascinati de ofrandele pe care le depun zilnic, de trei sau de cinci ori pe zi, in functie de cat de importanta e sarbatoarea; de hainele bune pe care si le pun de fiecare data atunci indeplinesc – chiar si acest simplu ritual – dar si de recunostinta pe care nu uita sa o manifeste, zilnic. Spun Multumesc, in fiecare zi pentru ceea ce sunt si ceea ce au. Nu doar cer. Am mai spus cat de mult iubesc poporul acesta?

Atunci cand, din 365 de zile – cat are un an calendaristic – mai bine de 200 de zile sunt sarbatori/zile sfinte in care sunt venerati zeii, probabilitea de a ateriza in una din aceste zile, e destul de mare.

Nu ai cum sa nu-ti dai seama ca insula e-n sarbatoare, caci vezi oameni imbracati traditional, pe strazi, pe scutere, in fara caselor sau in restaurante. In alb si purtand nelipsitul sarong.

Balinezii se imbraca in alb, de fiecare data cand merg la templu. O regula sfanta, atunci cand se raporteaza la divinitate din interiorul unui loc sacru precum templul. Barbati, femei, copiii, batrani. Un spectacol fascinant!

Spuneam ca am ajuns intr-o zi de sarbatoare: o zi in care il venereaza pe Zeul Banilor – Jambhala. Merg la templu si in aceasta zi, depun ofrande, multumesc zeului pentru toata prosperitatea financiara din viata lor. Si manifesta ganduri de abundenta pentru micile afaceri pe care le detin.

Mi-am amintit, brusc, de toate convingerile toxice legate de bani, mostenite generatii la randul (Banii sunt murdari, Banii nu aduc fericire, Banii sunt ochiul Dracului, Trebuie sa muncesti din greu ca sa ai bani multi ). Si m-am speriat, constientizand cat am de lucru cu mine, inca.

Am participat, chiar si la un seminar pe tema asta – schimbarea convingerilor legate de modul in care noi raportam la bani – sustinut de Andy Szekely, pe vremea cand locuiam in Bucuresti. Dar, am uitat tot, se pare pana s-ajung in Bali.

Da, balinezii iubesc banii. Stiu sa faca bani, asa cum poate noi – ca popor – n-o s-o facem, niciodata; manifesta recunostinta pentru tot ce au primit si primesc de la zeii lor. Casa, hrana, scuterul sunt o manifestare a prosperitatii financiare de care se bucura. Banii nu sunt murdari; banii chiar aduc fericirea, daca stii cum se traduce fericirea pentru tine.

Am invatat de la balinezi cat de defect este subsconstientul meu; plin de convingeri toxice cand vine vorba de bani. Cat de nociva e relatia pe care noi o avem cu banii si cat de important e pentru abundenta, starea mea de bine – sa manifest recunostinta si pentru lucrurile aparent banale precum banii, care – credem noi – ni se cuvin, caci muncim 8 ore/zi. Nu e de ajuns.

Da, balinezii au o zi din an in care venereaza banii, prosperitatea si multumesc pentru tot ceea ce au primit si primesc, in continuare de la acest zeu. Prin ceremonii, prin ritualuri de curatare interioara si exterioara.

De asta si SUNT, nu doar AU.

6 COMENTARII

  1. Buna Andreia,
    Fiind angrenati si luand prea in serios experienta noastra ce se numeste – viata pe pamant – uitam foarte multe lucruri. In primul rand uitam sa fim prezenti, sa fim atenti, sa observam ceea ce se intampla. Apoi, uitam sa zicem multumesc pentru tot ce avem si pentru tot ce vom aveam. Ne invatam sa zicem multumesc dupa ce obtinem ceva. Sau cei mai multi sunt vesnici nerecunoscatori si cred intotdeauna ca “iarba este mai verde dupa gard”. Unii sunt la efect si nu sunt o cauza. De zambit si de importanta zambitului ce sa mai vorbim… Uitam inca de mici sa facem acest lucru si uitam sa fim bucurosi fara ca sa se intample ceva anume. Sa fim pentru ca suntem. Cultura in partea aceea a lumii este fascinanta si inca transmisa din generatii in generatii fara a se pierde esenta. In zona noastra, guvernul si religia a avut grija ca noi sa uitam: cine suntem si care este rostul nostru pe aici. Insa daca iti pui intrebari, raspunsurile vin in cel mai surprizator mod. O invatatura, scrisa de un discipol al “Cuceritorului”, Buddha, plina de intelepciune se numeste Arya vajra – se gaseste in foarte multe limbi inclusiv romana.
    Indiferent unde vrem sa ajungem oricum suntem acolo.
    Cu prietenie, DT.

    • Multumesc din suflet! Cat de frumos ati spus <3 Din pacate, noi - ca popor - tindem catre valori ce nu ne apartin si ne pierdem identitatea. Si e minunat - calatorind - sa gasesti popoare care se lupta sa-si pastreze traditiile. Reusesc.
      Pentru noi, anumite zone ale Asiei au fost si sunt lectii desavarsite, iar Bali ramane cea mai frumoasa poveste <3

      P.S. Cum se numeste cartea de care ati mentionat?

  2. Foarte optimist articolul.
    De abia ce m-am intors de acolo si daca nu as recunoaste locuri si nu ai mentiona Bali de cateva ori, as zice ca este vorba de Narnia. Ma uit prin pozele si filmuletele mele si nu cred ca vad 1% din oameni zambind, si probabil si mai putin zambind asa larg.
    Uimitor cat de mult pot diferi opiniile. Oricum, felicitari ca poti vedea lumea asa.

    • Am stat patru luni in Bali si sigur, nu toti oamenii sunt 100% fericiti sau zambesc, insa faptul ca ne cazam in guesthouse-uri/le inchiriem casa, ne ajuta sa interactionam mult cu localnicii, in situatii in care turistii nu ar avea acces 🙂 Si latura asta a Bali-ului se regaseste mult in zona Ubud.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here