Schimband atatea locatii si locuind, in mare parte la oameni acasa, ca-n Costinesti, pe vremea studentiei, cum ar spune o prietena – ti se face dor sa ai un spatiu doar al tau, un anumit confort in care sa mai integrezi vechile obiceiuri. Si – daca esti suficient de norocos – sa gasesti o canapea pe care sa zaci ore intregi cu telecomanda in mana.
Am ajuns in Bangkok si venisem pregatita sa gasesc un oras similar Phnom Penh-ului; poate mai dezvoltat, pe alocuri. Insa, surpriza mare: Bangkok-ul e uimitor! Un oras curat, dezvoltat, civilizat, vibrant, extrem de animat, contrastant si sigur. Cu un vibe foarte fain!
Ne-am rezervat un apartament prin Airbnb, la etajul 15 din 26, cat sa surprindem orasul in toate ipostazele sale si am platit pentru 6 nopti – 459 lei. Cu acces la sala de fitness si piscina, in cazul in care ne plictisim si epuizam alte activitati rutiniere. Momentul in care am i-am trecut pragul, am avut flashlight-uri din trecut si mi-am aminit de fostul nostru apartament din Berceni. Bine ai revenit acasa!
Dar… am Netfllix pe un TV imens – nu doar pe ecranul laptop-ului meu mic; telecomanda intr-o mana si cafeaua in cealalta. Ah, ce mult mi-a lipsit un astfel de moment! Plus, fiecare cu camera si activitatea lui, sa ne intelegem. Ce plaja, cocotieri, bananieri sau terase cu orez! De canapea, televizor si popcorn avea nevoie sufletul meu.
Apoi, iesim din cladire si gasim supermarket-uri, restaurante cu mancare locala, vestica sau street food. Bun venit, civilizatie!
In zilele ce au urmat – de pe canapeaua cu perne albe – m-am montat cu greu sa plecam in explorarea orasului. N-ai cum sa lasi intriga serialelor…
Cum e Bangkok-ul?
Primul impact cu orasul il ai in trafic. Ne-a amintit de de Bucurestiul aglomerat – unde se circula bara la bara, de cele mai multe ori – doar ca, uitandu-ne in jur, ne dam seama ca nu, nu are nicio legatura.
Citisem ca e cel mai aglomerat oras din lume, insa privind pe geamul masinii, ne loveste, din plin, imaginea unei infrastructuri foarte dezvoltate si, cu toate astea, traficul le da asa mari batai de cap soferilor. Au de la poduri, pasaje sau pasarele suspendate – pe care Oprescu spera sa le construiasca si in Bucuresti, candva – pana la sky train-uri; numeroase masini, scutere, tuktuk-uri, dar si autobuze, aterizate din anii ’80: fara geamuri, doar cu fete zambitoare, curioase si multe coate scoase pe geam.
Bine, sunt aproximativ 10 milioane de locuitori si inca, vreo cateva milioane de turisti ce-l tranziteaza, anual. Incep sa inteleg de ce e asa aglomerat.
Ne-am bucurat ca niste copii curiosi de privelisti, de oameni; de cladirile imense de sticla, dar ne-am si intristat cand ca am realizat ca Romania nu va avea asa ceva nici peste 50 de ani, probabil. Mai avem, insa, speranta zilei de 15 martie.
Bangkok-ul e capitala mall-urilor; de la cele foarte fitoase si luxoase, cu brand-uri internationale, pana la cele made in China. Mergem pe jos vreo 10 km si nu vedem decat asta: mall-uri, mall-uri, mall-uri.
Are ceva ce ne aminteste de Vegas: e atat de vibrant, plin de viata si lumini; de oameni liberi pe strazi, lipsiti de inhibiti, dar fericiti. E orasul Asiei de Sud Est ce nu pare sa doarma, vreodata!
N-am ratat binecunoscuta plimbare cu tuktuk-ul. E o aventura in sine! Soferii sunt un fel de kamikaze, ce se iau la intrecere cu masinile, autobuzele si se strecoara, la limita, milimetric. Unde mai pui ca inhalezi toate gazele din trafic?! E bonusul calatoriei, de fapt.
Insa, sunt ieftine, te scapa de ambuteiaje; sunt foarte distractive – colorate, cu multe beculete si lumini, cu boxe din care rasuna muzica tare. Te simti ca-n Costinesti, facand reclama la Mega Discoteca Tineretului.
Chiar ne intrebam, oare cum ar arata Bucurestiul daca ar implementa astfel de mini-taxiuri? Mai aerisit, probabil.
Activitatea noastra preferata a fost sa ne lasam pierduti pe strazi. No GPS. Nu ai cum sa nu descoperi ceva inedit: un cartier indian, Chinatown, chiar; temple; piete de flori sau cu mancare; pagode, cladiri corporatiste.
Insa, ceea ce face din acest oras unul atat de fermecator sunt templele extrem de frumoase; chiar si cele total neturistice, te cam lasa fara cuvinte. Cele emblematice, raman, preferatele noastre: Wat Arun si Wat Pho. Vezi vlogul nostru aici.
Apoi, ideea de sky bar ne-a tentat destul de mult. E placut sa urci la un etaj superior si sa privesti Bangkok-ul, cu un pahar de vin sau un cocktail in mana. Sigur, preturile sunt pe masura si e bine sa citesti inainte ce se potriveste bugetului tau. Peste tot, Lebua – unde s-a filmat Hangover 2 – este recomandarea nr.1, insa si preturile urca destul de mult.
Apoi, ne-am pierdut printre buticurile celebrului Khao Sao Road; am vizitat parcul Lumpini, cat sa ne deconectem de la forfota orasului si sa inspiram putin aer curat. Totodata, am fost curiosi sa vedem celebra piata de pe sinele de tren care nu ne-a dezamagit, deloc – Maeklong.
Bangkok-ul a fost pentru noi, Chiperii, genul acela de experienta ce ne-a satisfacut ideea de avea un loc al nostru; de urban, confort; familiaritate, dar si locul in care ni s-a facut dor vechea viata: de confortul unui apartament, a unui spatiu generos si separat. De vechile obiceiuri. De magazine, de cumparaturi, de cafea facuta intr-o bucatarie doar a noastra. De o rutina, pana la urma, ce ne-a guvernat existenta ani de zile. Mintii umane ii este greu, observ, sa iasa din niste tipare, conditionari.
Mi-am dat seama ca oricat as iubi natura sau hippioteala, o parte din mine adora confortul sau luxul unui loc cu toate facilitatile la pachet, energia unui oras animat. Imi negam partea asta, recunosc.
A fost pauza aceea menita sa ne mai monteze putin pentru viitoarele aventuri, sa ne mai ofere un sentiment de siguranta.
Bangkok-ul ramane cel mai viu, vibrant, animat, lipsit de inhibitii oras din Asia de Sud Est, vizitat pana in prezent si, DA: ne vedem locuind aici, in ciuda aglomeratiei sau a valului mare de turisti chinezi, atat de „simpatici”.
