In momentul in care ne-am decis sa vizitam in Cambodgia – pe langa ideea de a ma alatura unui ONG pentru voluntariat – aveam in minte, bine definita, vizita la celebrul templu Angkor Wat. Aveam sa aflu, apoi, ca acesta este doar un templu – cel mai important – dintr-un complex impresionant ce dateaza din secolul al-12-lea ce reprezinta mandria Cambogdiei. In anul 1992, intreg situl arhitectural Angkor a fost inclus in patrimoniul mondial UNESCO si inca se lucreaza la deslusirea misterelor ce-l inconjoara.
Este cel mai mare momunent religios din lume, dar si unul din cele mai vizitate. Peste 50% din turistii ce tranziteaza Cambodgia, mai exact 2 milioane, o fac pentru a vizita Angkor.
Dupa incursiunea – nu tocmai pe placul nostru – din capitala Cambodgiei, Phnom Penh am ajuns in Siem Reap. Un orasel mic, insa mai dezvoltat si mai civilizat, la prima vedere. Si asta, datorita industriei turismului care a ridicat zona, destul de mult.
Pentru intreaga perioada petrecuta in Siem Reap am ales un mijloc de transport de care ni se facuse dor, e drept – bicicleta. Aici, traficul e mult mai linistit si oricand, ai optiunea de a te pierde pe stradutele ce-ti amintesc de zonele rurale din Romania – ca sentiment, in detrimentul celor aglomerate.
Pretul inchirierii unei biciclete variaza de la 1$ (bicicleta de oras) si 3$ (mountainbike) si sunt disponibile la fiecare colt de ulita. Spun ulita pentru ca noi ne-am cazat spre periferia orasului unde vacutele se plimbau in voie, praful de la scutere/tuk-tuk-uri se ridica pana la etajul unde eram cazati, iar cainii latrau seara, amintindu-ne de momentele din Bucovina.
Bicicleta a fost si mijlocul de transport ales pentru a ne deplasa catre Angkor. Insa, exista nenumarate optiuni de tururi si, bineinteles, clasicul tuk-tuk a carui inchiriere pentru vizita la Angkor variaza de la 15 – 20$.
Sa vezi Angkor Wat-ul la rasarit e un must – promovat pe mai toate retelele sociale si recomandarea tututor de a-ti incepe incursiunea in istoria Imperiului Khmer. Doar ca… surpriza: noi n-am reusit, desi la ora 5:30 AM eram pe bicicleta, mai motivati ca niciodata si nerabdatori din cale-afara. De ce?! In primul rand, centrul de bilete se afla la o distanta de 7 km de templu si la 5 km de cazarea noastra = 12 km fata de templu. Da, casa de bilete si templul sunt amplasate in directii total opuse si imposibil de parcurs cu bicicleta, in timp util. Stiam ca biletele se achizitoneaza dintr-o alta locatie, insa am crezut ca se afla, undeva, in drumul nostru.
Si asa, in bezna am pedalat – din greu – cu mari urme de speranta ca vom ajunge la timp, dar… abia la ora 6 AM ajuns la casa de bilete, ceea ce inseamna ca ne-am bucurat de rasarit… de pe drum. Spectaculos, oricum!
Am optat pentru un bilet de-o zi si am platit 37$ de persoana. Destul de scump. Spre norocul nostru, la acea ora nu era nimeni la casa de bilete si totul a decurs extrem de repede. Prin urmare, daca intentionati sa vizitati acest templu la rasarit, recomand ca biletele sa fie achizitionate cu o zi inainte, minim.
Bicicleta mea – rosie – de oras, cu un cosulet simpatic – dar, fara viteze, nu prea a fost de partea mea in cei 12 km pana la templu. Ionut a optat pentru una de tipul mountainbike – o alegere mai inteleapta, clar. Insa, cine are poze dragute?!
Intr-un final am ajuns la Angkor Wat – cel mai mare templu si cel mai important din multitudinea de temple – la ora 6:30, cu un soare puternic ce ne-a acompaniat pe durata intregii vizite.
Te intampina vanzatorii ambulanti, copii ce-ti vand vederi si te ademenesc cu povestile lor despre cat de important e sa faci o donatie si sa-i ajuti sa mearga la scoala: clasicele capcane turistice in care se folosesc si isi exploateaza copiii; apoi, te abordeaza ghizi sau femeile insistente ce te invita la restaurantele lor si se auto intituleaza Gaga. Dupa Lady Gaga, evident. Insa, daca nu vii pregatit cu merinde/apa/cafea, ai posibilitatea sa iti achizitionezi de aici.
Si maimutele prietenoase, pasnice, ce pazesc templul.
Ca in toate templele hinduse sau budiste si aici, trebuie sa ai o tinuta adecvata: umerii si genunchii acoperiti, obligatoriu.
Noi am reusit sa vizitam trei temple din acest complex: Angkor Wat, Bayon si Ta Prohm – unde s-a si filmat celebrul Tomb Raider.
Angkor Wat-ul este cel mai frumos si de departe, impresionant. Ridicat in secolul al-12-lea, faimosul templu se intinde pe o suprafata de 200 de hectare si este unul dintre cele mai impunatoare monumente religioase. A fost construit de catre Suryavarman al II-lea ca templu hindus, dedicat zeului Vishnu si a jucat rol de capitala a Imperiului Khmer intre secolele 9 – 15, imperiu ce se intindea din Myamar si pana-n Vietnamul, de astazi.
Un simbol al credintei si al spiritualitatii, motiv pentru care apare pe steag si in toate documentele ce au legatura cu sau promoveaza Cambodgia. Desi a fost construit ca templu hindus, in secolul al-15-lea devine templu budhist, ca urmare a imbratisarii ramurei Theravada de catre populatia Imperiului Khmer.
Sunt foarte multe teorii si legende legate de acest loc si, de fapt, fiecare echipa ce a lucrat la deslusirea acestor mistere, para sa aiba opinii diferite, insa ce mai plauzibilia este cea legata de faptul ca templul reprezinta de fapt o reconstituire a muntelui Meru – epicentrul mitologie si credintei hindu.
In spatele picturilor si al sculpturilor de pe peretii templului se afla povesti, elemente ale vietii si ale mortii; mituri si legende.
Datorita pozitionarii atipice – cu fata spre Vest si nu spre Est, asa cum sunt majoritatea templelor – Angkor Wat-ul ofera privelisti incantatoare la rasarit si apus, deopotriva, pe care noi se pare ca le-am ratat, de data asta. Insa, in toate momentele petrecute aici – trei ore, mai precis – ne-am minunat de frumusetea acestui loc si i-am explorat fiecare colt.
Dupa vreo 30 minute de pedalat – din greu – am ajuns la urmatorul templu – Bayon sau Angkor Thom. Este diferit de celalalte temple prin prisma sculpturilor imense, in piatra: de la zei hindusi pana la Buddha. Spectaculos, de altfel, datand din aceeasi perioada ca si Angkor Wat.
Dupa un drum prin padurea cambodgiana, unde, recunosc, mi-a tremurat bicicleta – de frica, evident, dar degeaba – am ajuns si la Ta Prohm, in cautarea Angelinei Jolie/Larei Croft. Da, aici s-a filmat celebrul film Tomb Raider si n-as fi crezut, acum cativa ani, ca voi pasi pe aceste meleaguri. Gazduieste o fosta manastire, dar si o fosta universitate, insa ceea ce-l deosebeste de restul templelor sunt copacii crescuti printre si pe ruine; unii poate cu o istorie milenara.
Dupa Angkor Wat, templul acesta ne-a impresionat destul de mult si am tot incercat sa gasim explicatii despre cum rezista acei copaci, in timp, insa nu prea am gasit. Priveliste unica!
Ca orice turist, dorind sa trecem repede prin cele mai importante obiective ne-a raspus oboseala si multimea de chinezi, extrem de galagioasa. In jurul pranzului s-a aglomerat atat de mult, incat toleranta noastra fata de zgomot/ multime a cedat. Dar am plecat cu amintiri si experiente de neuitat!
Angkor nu este doar un complex de temple, ci un imperiu intreg: cu temple, paduri tropicale, foste campuri de orez, ruine ale oraselor, candva, locuite de mii de oameni si ale industriei apuse, ce merita explorat, indeaproape.
E o oaza de liniste, spriritualitate si un punct important pe harta meditatiei practicata de calugarii budhisti. Se simte o energie pe care nu poti s-o explici.
Dar am reveni aici si am opta pentru un bilet de trei zile si ghid, neaparat. Sa intelegem mai bine istoria acestui loc impresionant si sa ne putem retrage atunci cand simtim nevoia, pregatiti sa reluam povestile, in ziua urmatoare.
Dupa 35 km de pedalat prin padurile cambodgiene, in mai putin de 7 ore, ne declaram cuceriti de acest loc magic si marturisim c-a fost poate una din cele mai frumoase, intense si educative experiente din anul nostru sabatic.
Cu recunostinta,
Chiperii
