De ce Bali e magic si schimba destine? Ce inveti in calatorii despre tine?

Despre Bali s-au scris si se scriu multe povesti, in continuare, insa a noastra e speciala pentru ca a fost genul acela de experienta ce ne-a scuturat bine, din radacini si ne-a determinat sa ne adresam intrebari, care, pana-n acel moment nu existau in noi.

Acum multi ani vazusem prima poza cu Bali pe contul de Instagram al Andreei Raicu si mi s-a parut fascinanta. Era un apus spectaculos, atat de frumos, incat nu prea parea real – la acea vreme – pentru mintea mea. A fost clipa in care m-am minunat si mi-am spus : Vreau sa ajung acolo, cat mai curand posibil! Si asa am lansat catre Univers, intentia mea de a pasi pe magicul pamant din Insula Zeilor.

Au durat doi sau trei ani, nici nu mai stiu si iata ca visul nostru prindea contur. Dupa o nunta de poveste acasa, in Bucovina, a venit momentul mult asteptat: luna de miere . Nici o alta destinatie nu ne-a aparut in mintea noastra, in afara de Bali. L-am convins pe Ionut – usor reticent, la inceput – mizand pe o serie de experiente magice, demne de povestit nepotilor.

Am inceput cautarea biletelor de avion cu o pre-conceptie cu privire la cat de costisitoare vor fi. Insa, norocul meu a fost ca eram abonata la ponturile lui Aventurescu si asa am primit notificari despre existenta unor curse low cost din Europa catre Asia de Sud Est. Cumva, s-au creat niste coincidente, intr-un timp foarte scurt.

Si acum imi amintesc momentul in care am achizitionat biletele: era o seara calduroasa de august, in sufrageria apartamentului nostru din Berceni, in care ne vedeam topaiand de fericire si anuntandu-ne prietenii: Da, in sfarsit, plecam in Bali!

Ajunsi acolo, am trait dimineti, zile si seri magice. Ce-ti poti dori mai mult, decat sa te trezesti in Paradis; s-auzi pasari cantand – intr-o armonie perfecta; sa te bucuri de zecile de nuante de verde ale gradinilor luxuriante ce te-nconjoara, la fiecare pas; de perfectiunea orezariilor, de linistea templelor si a meselor savurate un tihna sau de frumusetea oamenilor, pregatiti sa te inspire?

Au fost momente ce au contribuit – decisiv – in alegerile noastre viitoare; zile in care ne-am dat seama ca vrem sa traim altfel; in care ne-am trezit din amorteala unei vieti traitepe pilot automat, ce nu ne apartinea. Ne-am conectat la viata reala.

Ce a adus Bali in vietile noastre? Ce am invatat de la oamenii pe care i-am intalnit sau de la experientele traite? Ce am adus cu noi, acasa?

1. Simplitatea. Balinezii au fost si sunt o inspiratie din toate punctele de vedere. De la stil de viata si pana la modul in care au ales sa faca turism, ne inspira grozav. Dar, cel mai mult ne-a placut simplitatea in care traiesc. Sunt fericiti; se bucura, de o floare, de o vietuitoare sau de un necunoscut ce le trece pragul casei. Aici am simtit nevoia sa renuntam la multe idei din sfera verbului ” a avea” si sa aderam – mai degraba – la „a fi”. Sunt genul acela de oameni care se intind pe jos, daca sunt obositi; pe veranda casei lor sau intr-un loc necunoscut; mananca cu mana, se racoresc in raul de langa casa sau isi spala hainele acolo; iti zambesc larg – cu toata fata si toti dintii si te intreaba ceva, mereu. Ba chiar, te invita la ei acasa sa iei pranzul. Sunt oameni ce traiesc in modestie, dar nu le lipseste nimic. O simplitate care noua, occidentalilor, ni se pare ciudata si neevoluata, probabil. Ne-am amintit de bunicii nostri, brusc, amandoi si stim ca au fost mai fericiti decat sunt generatiile noastre.

Un balinez simpatic

2. Bucuria. Da, ne-am bucurat, in Bali, ca niste copii de fiecare experienta, de privelisti spectaculoase, de temple, de mirosul ofrandelor, de mancare, oameni si de apusuri fermecatoare. Ne-am molipsit de la localnici, sigur. Nu ai cum sa fii acolo si sa fii incruntat, suparat sau cu mintea in alta parte. Prezenta inseamna bucurie. M-am bucurat chiar si atunci cand am zburat peste valuri cu fast-boat si de fapt, eram ingrozita, in sinea mea. Balinezii opresc scuterul si te intreaba incotro te-ndrepti – daca te vad putin ratacit si iti dau indicatii; te intreaba ce planuri ai pentru maine sau ce ai facut azi, cu o bucurie sincera si un zambet larg, molipsitor, incat te sperie. Au ceremonii atat de vesele, colorate, in care cuvantul principal e: bucuria. De a fi alaturi de comunitate, de a dansa, in sanul ei, de a-ti pune cele mai bune haine si bijuterii.

3. Linistea. Bali a adus un sentiment de liniste, in noi; sentiment pe care-l uitasem, undeva, intr-un sertar ascuns al sufletului nostru si pe care rar il regaseam vietile noastre agitate, mereu pe pilot automat, fuga. Cred ca din vremea vacantelor de vara, petrecute pe ulitele din Bucovina, nu am mai experimentat astfel de trairi. Curtile balineze sunt ca o oaza, in care, daca auzi o frunza cazand, tresari, crezand ca e un monstru sau, pur si simplu, te surprinzi ascultand concertul broastelor sau al insectelor ce fac parte din fiecare familie balineza.

Ne-am reconectat cu natura.

4. Timpul. In Bali e alta unitate de masura. Oamenii stau, contempleaza la frumusetea naturii; se bucura de prezent si nu se grabesc nicaieri. Fiecare clipa e valorificata, la maxim. Lenevesc – cand si cum au chef – fara a avea o lista de to do-uri sau mustrari de constiinta. Fac ofrande, cat e ziua de lunga sau rup fasole verde; se intalnesc seara cu prietenii, canta si rad in hohote.

Ma intrebam, uneori: Oare, ei nu au job sau niste activitati de bifat?

5. Recunostina, ca practica zilnica. Ofrandele aduse zeilor, in semn de multumire – dimineata, la pranz si seara, intotdeauna – oricate griji sau probleme ar avea, inca ne impresioneaza. Sunt zile in care depun ofrandele si de mai multe ori, in functie de cat de importanta e sarbatoarea. Isi pun cele mai bune haine – intotdeauna sarong-ul; se asigura ca sunt curati si apoi, indeplinesc ritualurile prin care multumesc fiecarui zeu, in parte. Gasesc timp pentru a se opri si de a fi recunoscatori pentru darurile primite, ceea ce a fost o lectie desavarsita.

Nu cer nimic. Asa am inteles ca trebuie sa multumim pentru tot, in fiecare moment, chiar si pentru lucrurile aparent banale; ca suntem in viata, aici si acum. O practica pe care am integrat-o si in vietile noastre.

6. Spiritualitate.  Nu exista casa fara templu. Si asta iti ofera un sentiment de protectie si grija. Religia este parte integranta a vietii lor, una foarte importanta, serioasa si merge mana-n mana cu recunostinta. Au zei pe care-i venereaza, multe zile sfinte, ceremonii. Au samani, preoti inzestrati cu puteri vindecatoare si temple cu apa sfanta, in care-si pun toate sperantele.

Regulile religiei sunt sfinte si le respecta cu bucurie, convingere.

Onoreaza spiritele bune, dar si pe cele rele pentru ca asta inseamna echilibru, pana la urma.

7. Autenticitate. In Bali am simtit nevoia sa fiu asa cum sunt; sa las la o parte mastile pe care le purtam cu mine peste tot; sa las toate fricile, conditionarile si sa ii dau voie Andreiei autentice sa iasa la suprafata; cu temeri, imperfectiuni, vulnerabilitati sau visuri.

Am inceput cautarea si calatoria catre interior.

8. Iubirea fata tot ce ne-nconjoara. Balinezii traiesc intr-o armonie perfecta cu natura, fiecare vietuitoare si fiecare fiinta umana. De fapt, acestea sunt principiile fundamentale ale religiei hindu. Cel mai mult am apreciat faptul ca fiecare vietuitoare este pretuita si lasata libera; nu intervin, orice ar fi. De aceea, atunci cand vei fi oaspete in casele lor si vei vedea soparle pe tavan, vei fi privit ca un ciudat/a daca te plangi. Care-i problema?, te vor intreba, nedumeriti. Iar noi, europenii – cu o minte bine programata – le vom insira mii de motive pentru care vom vrea sa intervina. V-ati prins ca asta am fost eu, da?!

Am uitat sa pretuim natura, sa ne bucuram de darurile ei; sa fim co-locatari ai Planetei si sa ne respectam reciproc, atat cat sa nu ne facem rau, nici la nivel de gand.

9. Credinta in Karma. Balinezii sunt unul dintre cele mai spirituale popoare din cate am intalnit. Poate cel mai spiritual. Cred profund in karma si reincarnare, de aceea nu-ti vor face rau, tie sau soparlei din camera pentru ca stiu ca acel rau se va intoarce impotriva lor, candva, in viata asta sau intr-o viata viitoare.

Doing good dharma brings you good karma, asa cum ne-a spus soferul nostru, deseori.

10. Calmul. Aflati in traficul – usor infernal – din Bali, soferul nostru se deplasa cu 10 km/ora. Mai mult statea pe loc. Iar noi, agitati din fire si obisnuiti cu traficul din Bucuresti, l-am  intrebat: De ce nimeni nu se grabeste, de ce stau toti aliniati la semafor, fara sa schiteze vreun gest de nervozitate, fara sa intre in vreo depasire? Poate… un claxon?! Raspunsul lui a fost ca o palma peste fata: nu le plac conflictele si au inteles ca nu pot schimba mediul exterior, ci doar mediul interior. Si atunci, de ce sa nu se gandeasca la propria-i liniste? Good point.

Bali este magic place pentru noi. Cu o energie aparte; te primeste ca un parinte, te-asteapta cu bratele deschise si multa dragoste. Te iarta c-ai cautat prin lumea asta ceea ce deja exista in tine.

Ne-am dat voie sa traim experiente intense, am lasat mastile, conditionarile si armurile, la intrare. Am inteles ca viata e un dar si e despre altceva. Nu e despre „a avea”, ci despre „a fi”.

Plini de recunostinta,

Chiperii

4 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here