Aseara, stand pe terasa bungalow-ului nostru – foarte misto, de altfel – sunt intrebata, de catre Ionut: Care ti pare mai dificila chestie/sarcina pe care ai fost nevoita sa o faci, in anul sabatic?
Bine, as fi avut multe raspunsuri legate de spatiu sau toane, dar mi-am ignorat primul impuls. O sarcina permanenta care sa-mi dea batai de cap…hmm.
O sa radeti – stiu – dar in acest moment, dupa mai bine de opt luni de calatorii full time si nenumarate unitati de cazare testate, iata ca, ideea de a cauta un loc in care sa stam pentru o vreme, pare… o misiune dificila.
Poate – pentru unii – ideea a face fata dorului de familie, prieteni, obisnuinte – ar fi task-uri dificile. Insa, nu. Lor le putem facem fata. In schimb, ideea de a cauta cazare ne da mari batai de cap, mai ales in ultima perioada; parte din job description-ul meu, de altfel, alaturi de: cautare zboruri, informare cu privire la aspecte logistice/birocratice, configurare trasee.
Uitandu-ma, acum, pe conturile de Booking si Airbnb mi-am dat seama ca am schimbat peste 65 locatii. Unele din ele nici macar nu au fost rezervate online, asadar, sigur sunt mai multe. As spune 75, in peste 246 zile de an sabatic. Asta inseamna o medie de 3 zile petrecute intr-un loc.
Dar, dupa opt luni de alergat, bifat; bucurie, entuziasm – dus la extreme, frica, oboseala am mai incetinit ritmul. Am cautat sa stam mai mult intr-un loc: minim o saptamana, maxim o luna. Spre exemplu, am inchiriat o casa in Bali pentru o luna, insa acesta va fi un articol separat.
Nici nu stiu carei parti – din structura mea de calator full time – i se „datoreaza” aceasta „dificultate”. Tind sa cred ca e semn de batranete… Nu mai avem 20 ani, asta e sigur. Poate ca da, oboseala de a schimba loc dupa loc, e cauzata chiar de acel dor pe care l-am respins, mai sus: al unui loc doar al nostru. Sau de cele peste 50 de kg pe care le tragem dupa noi, de fiecare data. Dar, sa gasesti o cazare cu care sa rezonezi – intr-un procent mare – mi se pare un challenge grozav.
De ce tin cont atunci cand aleg cazarile?
Locatia e importanta; nota generala, dar si cea din categoria curatenie; wifi-ul gratuit si spatiul outdoor.
Pentru mine, cele mai importante aspecte – la o unitate de cazare – sunt curatenia si spatiul exterior. Daca e curat, atunci mobila sau orice alt detaliu demodat nu mai conteaza; daca asternuturile, prosoapele miros bine si sunt albe, nu galbene; pardoneala imi permite sa merg desculta; BAIA, peretii sau chiar noptiera de langa pat striga: PE AICI A TRECUT UN DEZINFECTANT, atunci jobul meu a fost facut cu succes. Imi dau note singura; barbatilor nu prea le pasa de aspectele astea; ei sunt mai adaptabili.
Am un simt foarte dezvoltat vis-a-vis de curatenie, poate si din cauza ca m-am uitat la Hotel Impossible pe Travel Channel, in ultimii doi ani sau poate, cum ar spune unii, sufar de vreo patologie :))
Cea mai neagra experienta legata de cazare?
In proportie de 80% as putea spuna ca mi-am facut treaba bine, ca am ales cu fler si locul a raspuns exigentelor de bucovineanca. In alte situatii, un 5% as spune ca nota de Booking – 8,5 sau 9,6/9,8 pentru mine a insemnat 4 sau 5. Vagauni, pe care le-am respins fie din prima, fie a doua zi. Am invatat ca atunci cand nu exista chimie, plec. Inventez o scuza, de cele mai multe ori. In restul cazurilor a fost o situatie de compromis/adaptare.
Noi, oamenii avem standarde diferite, sigur, insa sunt lucruri pe care nu pot sa le inteleg. Imi amintesc si acum o cazare din Sanur, Bali. Nota buna pe Booking: 8,6 are acum, dar cred ca era mai mare, in urma cu cateva luni. Am pasit acolo si m-a izbit un miros de neglijenta; pereti care n-au fost atinsi de var – de ani de zile, cu urme de mucegai; lenjerie si prosoape galbene si cu urme de uzura – vizibile, ca nu mai spun de o lumina a unui bec chior. Baia nu poate fi descrisa, iar de lumina naturala nici nu poate fi vorba. De asta am si denumit-o vagauna. Nu ma vedeam punand capul pe perna acolo, folosind prosoapele sau mancand micul dejun gatit de acea doamna. Ne-am scuzat, spunand ca nu ne satisface conexiunea WIFI. Am dar vina pe Ionut: el are nevoie de ceva stabil datorita jobului remote si am plecat, la trei case mai incolo, unde situatia se prezenta muuult mai bine, la un pret mai mic. Probabil ca, unora le merge asa… Media sutelor de review-uri arata, pe undeva, ca oamenii au rezonat cu locul, atmosfera sau chiar, cu oamenii de acolo. Noi, nu.
In cele opt luni, am respins: vreo 3-4 cazari in Bali, 1-2 in Vietnam si vreo 2-3 in Sri Lanka. Am invatat sa le anulez gratuit, chiar daca nu ofera anulare gratuita, neaparat pe Booking sau pe Airbnb. Sau sa cumpar produse de curatenie si sa ma pun pe treaba atunci cand nu am alternativa, imediata.
E greu. Poate parea amuzant pentru cineva care citeste acest articol dintr-un birou. Stiu. E mult mai provocator sa ai o rata de platit lunar, un task dificil de indeplinit, un deadline etc. Dar, mie, alegerea locurilor de cazare mi-a dat batai de cap, mai ales ca se intampla des.
Asa ca am abandonat ideea asta de a cauta si scotoci prea mult. Aplic o regula noua: aleg doar cazarile cu note peste 9, chiar si 9,5. Atat. Nu mai citesc nimic.
Ideea de a planifica vacantele ma incanta, sa nu ma intelegeti gresit; I’m freak control, dar calatoria full time inseamna schimbari dese si aici intervin multi factori, desigur.
Nu, nu sa imparti o camera de cativa metri patrati cu cineva, toanele sau provocarile zilnice; adaptarea la o cultura noua, socializarea cu oamenii cu care exista o bariera a limbii sau chiar un live la TV – cand tu practic ai suferit de anxietate, toata viata si te blocai inainte de un discurs – mi se par sarcini dificile. Nu ideea de a-ti expune viata pe retelele sociale, ci, ideea de cauta o cazare, odata la cateva zile sau zboruri – cele din urma mai rare, dar destul de solicitante.
Calatoriile full-time sunt frumoase; sunt exceptionale, te scot grozav din mediul tau confortabil – asa cum mai scris, aici, pe blog – dar vin si cu multe provocari, situatii, experiente neplacute sau task-uri. Nu suntem ca intr-o vacanta, totusi, mai degraba ca-ntr-o scoala continua.
Asadar, am zile in care visez sa ma trezesc intr-un hotel de cinci stele, cu room service, cafea buna cu lapte si scortioara; cu un sofer care ne duca peste tot unde vrem; sa fac o baie intr-o cada retro; sa am super multa intimitate sau o piscina privata. Macar o saptamana.
Dream big !
