Anul sabatic inseamna iesirea din zona de confort, in primul rand; fortarea limitelor si renuntarea la tot soiul de convingeri neproductive, obiceiuri. Nimic din ceea ce experimentam, mancam sau testam nu are vreo legatura cu vechea noastra viata.
Dar, asa cum spunea si un intelept: Adevarata viata incepe in afara zonei de confort.
De patru luni, regimul alimentar, obiceiurile, programul nostru s-au schimbat radical. Toata viata, practic.
Daca in Bucuresti, micul dejun nu era o practica zilnica – doar niste rontaieli luate in graba; pranzul si cina, intotdeauna erau mese consistente, luate cu regularitate, de cele mai multe ori, la ore fixe; fructe si legume, cumparate din piata – sambata de la aceeasi doamna, iar carnea si painea – nelipsite; aici, in Asia e haos.
Acasa, in zona de confort, intotdeauna alegeam cu grija, atat ceea ce cumparam, ci si locurile de unde cumparam, insa de cele mai multe ori, principala noastra sursa de provizii serioase era Bucovina, recunoastem. Mamele noastre aveau grija sa mancam ce trebuie, direct din gradinile si curtile lor.
Iata ca Asia ne forteaza sa ne cream alte tipare alimentare. Sa nu mai alegem noi ingredientele, proveninta carnii sau a legumelor. Dar am decis sa ii acordam incredere: sunt si asiaticii fit, cu un motiv!
Stiam ca vom gasi un spectacol de gust si arome, in care orezul si accentele picante vor predomina; paine va lipsi cu desavarsire; legumele si fructele vor fi la discretie – la mama lor, iar pe alocuri – daca suntem norocosi – vom gasi si putina carne. Cat sa punem pe-o masea.
Despre promisiunea facuta in aceasta calatorie am mai scris: sa mancam fix ceea ce mananca localnicii; sa testam aproape orice ne iese in cale in tara respectiva, in special, street food-ul, caruia nu i-am acordat niciun credit, pana acum. Anul sabatic e si o calatorie culinara, printre altele. Si asa cum spune Ionut: daca localnicii mananca intr-un restaurant, inseamna ca e total sigur. Stiu ei de ce.
M-a inspirat mult emisiunea lui Andrew Zimmern – Mancaruri bizare, dar si un vlogger culinar, foarte simpatic – Mark Wiens.
Dupa Bali – unde ne-am invins vechi convingeri legate de igiena/mancare stradala – si Cambodgia, unde nu prea am indraznit sa testam mancarea locala, iata-ne ajunsi in Thailanda – hotarati sa experimentam, din plin, gastronomia-i atat de cunoscuta.
Acum un an as fi putut jura ca nu mananc din asemenea locuri; ca trebuie sa fiu atenta la igiena, mod de preparare etc. Insa, aici nu-mi mai pasa de nimic: nici de oua – daca au stat in soare sau nu; nici de modul in care arata bucataria sau restaurantul – ma intereseaza doar gustul final, autentic.
Si da, am mancat cea mai delicioasa mancare, in cele mai dubioase locuri!
Thailanda – vestita, de altfel, pentru mancare – e o bucurie pentru papilele gustative. Am gasit – aici – cea mai dezvoltata retea de mancare stradala din Asia, vazuta pana in prezent.
Bangkok-ul este – de departe – capitala street food-ului si, nu, nu exagerez. Pe fiecare strada, alee vizibila sau mai putin vizibila exista un mini-chiosc improvizat, de unde poti cumpara ceva de mancare: de la hot dog, pui crispy, peste, chiftele sau fructe de mare; cafea, deserturi, fructe exotice pana la gandaci sau scorpioni crocanti. La preturi foarte mici.
Ce mancaruri am incercat?
Cand spun Thailanda, ma duc instant cu gandul la tom yum. Ne-am indragostit de aceasta supa dementiala, dupa numeroase incercari esuate. Dar, da este supa noastra preferata, de departe. Si dupa orez, servit dimineata, la pranz si seara, tom yum-ul a venit ca o gura de aer proaspat.
Tom yum e o combinatie uimitoare de gusturi: usor picanta, acrisoara si dulce, in acelasi timp; cu pui/fructe de mare/vita/peste si multe legume. Magie curata in farfurie! Foloseste mult lemongrass – ii da o aroma deosebita; lime, lapte de cocos, codriandu si ghimbir, iar rezultatul final nu poate fi descris in cuvinte. O explozie de gusturi!
In Bangkok, la un restaurant cu panze de paianjen si pereti scrijeliti – unde varul n-a mai ajuns de ani de zile – am mancat, zi de zi, timp de o saptamana – cea mai buna supa! Si o caut in toate calatoriile mele, insa nu mai are aceeasi aroma.
O portie consistenta costa maxim 10 lei, in Bangkok. Dar e consistenta, nu gluma.
Apoi, ne-am rasfatat cu pad thai, probabil cea mai cunoscuta mancare thailandeza: taietei din orez – prajiti, cu legume, ou, tofu, sos de soia, zahar de cocos, pui sau fructe de mare – toate gatite cu o indemnare deosebita. E o tehnica intreaga ce sta la baza acestui fel de mancare, in sensul ca toate ingredientele se calesc, pe rand si apoi se urca pe peretii wok-ului, pana le vine randul sa se amestece cu restul ingredientelor.
Serviti cu alune prajite, deasupra – sunt deliciosi.
O portie pleaca de la 5 lei.
Ca-n toata Asia si aici, orezul prajit e la mare cautare si vine, aproximativ, in aceeasi combinatie ca pad thai-ul. Delicios, delicios, delicios! Exista varianta simpla – doar cu legume, dar si cu pui, porc crocant sau fructe de mare servit intr-o farfurie banala sau de ce nu… direct intr-un ananas. Combinatia de gusturi e destul de interesanta, trebuie sa recunosc. Dulce acrisor si foarte usor.
In vestitele piete de noapte, gasesti peste si fructe de mare, la discretie – din care esti invitat sa alegi ce poftesti. In Phuket, spre exemplu pentru un calamar la gratar am platit 13 lei. Cam acesta este pretul unui peste, indiferent de specie. E proaspat, gustos, pregatit sub ochii tai si varianta ideala pentru o cina usoara.
Apoi gasesti pietele de fructe si, Doamne, cum sunt! Nu au nicio legatura cu cele din Romania; sunt atat dulci si aromate! Am facut o pasiune pentru ananans si cred ca in fiecare zi am mancat, cel putin unul. Pe langa faptul ca e foarte sanatos, e si foarte ieftin; l-am gasit la fiecare colt de strada.
Pretul unui ananas, gata curatat este de 2,5 lei. Apoi, mango, papaya, mangosteen sau durianul sunt la mare cautare. Cel din urma, niciodata pentru noi 🙂 L-am testat in Bali, acum 2 ani si l-am respins, din prima. Gustul nu este atat de rau pe cat este mirosul – ingrozitor. A picioare nespalate, cum il prezinta Liz in Eat Pray Love. Gustul e fad si textura, gumoasa. Aproape toate hotelurile din Asia iti interzic sa aduci durian in camera. Si pe buna dreptate.
Bananele prajite sau facute pe gratar sunt la mare cautare – o gustare binevenita intre mese.
Si, bineinteles, in Bangkok sucurile fresh, cu extra zahar – din partea casei – sunt servite peste tot 🙂
Cafeaua stradala e deliciosa. Vine in cantitate mica – pentru ca paharul e ocupat mai mult de gheata – insa, suficienta cat sa te trezeasca din amorteala. Costa intre 2 – 4 lei si reuseste s-o bata, lejer, pe cea de la Starbucks. Am invatat ca laptele condensat face diferenta.
Asa arata un om fericit
Street food-ul e foarte de bogat: am incercat carnati prajiti, peste pe gratar, caracatita, dar si niste mini clatite umplute cu diverse creme. Pe Khao San Road – poate cea mai cunoscuta piata din Bangkok am gasit crocodil gatit la un soi de protap – vezi aici vlogul nostru; gandaci si scorpioni prajiti la un pret de 130 lei/bucata sau… shaorma „cu de toate”. Bine, n-a inteles thailandezul cand i-am cerut, dar s-a descurcat admirabil.
In rest, gasesti porc – gatit crocant – incat am avut impresia ca mancam jumari; supe de pui cu lapte de cocos; pui crocant a la KFC – totul, in combinatie cu binecunoscutul orez.
Mancarea, in mare parte este prajita, insa, chiar si in conditiile acestea am reusit sa dam 2 kg jos. Poate carnea – in cantitati foarte mici, lipsa painii sau chiar umiditatea ne-au fost aliati de nadejde.
Ramanem din Thailanda cu gustul inconfundabil al supei tom yum, al taieteilor prajiti – pad thai, dar si al ananasului atat, atat de dulce si perfect pentru zilele toride. La aspectul gastronomie si diversitate, Thailanda conduce devansat Cambodgia.
A fost tara in care nu am simtit nevoia sa mancam altceva decat mancare locala. Nu cartofi prajiti, burgeri sau pizza.
Urmariti-ne aventurile culinare si pe YouTube! Testarea mancarurilor locale e parte neplisita din aventura noastra 🙂
Dream big,
Chiperii