Cand spui Arizona, spui multe grade cu plus, in termometru si evident, cactusi. Insa, e mai mult de atat. E un spectacol inedit al naturii.
Ora 5 AM si un L.A., usor amortit, lasat in urma. Ne astepta un drum de 6 ore, cel putin catre Phoenix, Arizona. O dimineata racoroasa, pornita in forta, merita rasplatita cu un mic dejun american. Oprim in unul din orasele de provincie, la un celebru lant de restaurante locale – Denny’s. Feeling-ul a fost foarte misto; ne-am simtit ca intr-un serial american, cu oua si bacon prajit, cafea la discretie, pancakes si o chelnerita trecuta de prima tinerete care ne alinta „Honey”. Multe calorii, asta-i sigur.
Urmatoarea noastra oprire a fost Palm Springs, un orasel desertic, destul de cochet si linistit. Alei de palmieri, cat vezi cu ochii si case cu o arhitectura a anilor 50-60. Aici este raiul pensionarilor, datorita temperaturilor extrem de crescute. In lunile noiembrie – martie, cand vremea se racoreste in aproape toata America, populatia micului orasel se tripleaza, iar asta datorita celor 300 zile senine pe an.
Pare un oras ofertant din punct de vedere al atractiilor. Parca ma si vad experimentand hiking-ul pe muntii din jur, plimbandu-ma cu bicicleta pe aleile pline de palmieri sau savurand un cocktail, la piscina, ascunsa de soarele arzator.
Am poposit in jur de o ora, aici, in ideea de a urca cu celebrul aerial tramway, insa am abandonat, fiindca dura destul de mult si nici ieftin nu era; 25 de dolari/persoana.
Palm Spring e orasul acela de provincie, linistit, in care ne-am muta la pensie, recunoastem.
Ne-am continuat drumul spre calduroasa Arizona. La un moment dat, bordul masinii ne arata o temperatura de 50 grade. Wow! Oprim la o benzinarie ca sa testam daca asa e. Coboram si simtim din plin valul de caldura cum ne loveste. Sauna uscata in mijlocul desertului. Fugim.
Dupa mai bine de 8 ore ajungem si in Arizona, in minunata casa a prietenilor nostri din Surprise, o suburbie a orasului Phoenix.
Si, da, e fix ca-n filme. M-am simtit ca-n „Neveste disperate”.
Am petrecut o saptamana aici si cu timpul, temperatura s-a dovedit a fi destul de prietenoasa cu noi. Dimineti si seri racoroase, foarte placute, soare arzator si aer uscat pe timpul zilei.
In SUA nu vezi oameni pe strazi, iar Arizona nu face exceptie. Toata lumea se deplaseaza cu masina, de aceea, pe freeways exista banda speciala pentru cei ce sunt singuri in masina si banda pentru cei ce sunt mai mult de unul. Iar daca nu respecti regula asta, platesti amenzi ursturatoare.
Ei bine, distantele sunt foarte mari, intr-adevar si nu pot fi parcurse pe jos, mai ales cand afara sunt temperaturi atat de ridicate. Nu exista Mega Image la fiecare colt de strada. In schimb, au Wallmart-uri, de unde iti poti achizitiona, lejer, arme. E ca si cum ai cumpara carne de la Raionul Carmangerie. Libertate deplina.
Arizona inseamna cactusi. Asta e prima imagine care-mi vine in minte. Asadar, asta am vrut sa vedem prima oara aici, motiv pentru care ne-am lasat pe mana prietenilor nostri si am vizitat White Tanks Montains, o zona a muntilor din piatra, cu specii de cactusi – de-o parte si de alta a aleilor ce traverseaza parcul – inalti de cativa metri, inconjurati de flori salbatice si multe plante desertice, de jur-imprejur. Parcul are o suprafata de 45 mile si pentru o vizita completa este nevoie de 2 zile.
Stiai ca in Arizona, cactusii sunt protejati prin lege si risti inchisoare daca intervii asupra lor? Ei bine, da.
Parcul e impartit in mai multe zone, cu activitati diverse, insa noi am optat pentru varianta family pentru aveam un toddler cu noi. Dorinta noastra s-a implinit si ne-am clatit ochii privind – indeaproape – cactusii in toata maretia lor.
O noua zi, o noua destinatie: Zoo Arizona. Voiam sa vedem pasarile flamingo si sa hranim girafele. Am zis ca pana ajungem in Kenya, trebuie sa experimentam hranitul girafelor pe unde apucam.
Am petrecut cateva ore admirand specii de mamifere, pasari, reptile si parcurgand, cred, 30 % din suprafata gradinii. Caldura ne-a cam dat batai de cap, asa ca am renuntat. Dar nu inainte de a hrani girafele 🙂
Pretul unui bilet a fost de 50 dolari/persoana.
Iar la sfarsit ne-am bucurat de o mangaiere a pisicilor de mare.
Pe bucket list-ul nostru se afla Antelope Canyon, de putin timp. O serie de imagini postate pe Instagram aveau sa includa aceasta destinatie pe lista noastra de dorinte.
Este ireal de frumos. Nici nu credeam ca va fi atat de spectaculos, in realitate, ba mai mult, putem sa jur ca pozele admirate au suferit modificari multuple.
Nicidecum, o creatie extraordinara a stat in fata noastra, incat am topait de fericire cand am iesit de-acolo, la propriu si realizam, cu greu, ca ne-am plimbat nestingheriti printre formatiunile caramizii, impozante.
A fost complicat sa-l gasim si asta pentru ca sunt foarte multe triburi Navajo, in zona, care-ti promit tururi la preturi exorbitante. Pleaca de la 100 dolari/persoana. Norocul nostru a fost ca am nimerit unde trebuia, dupa mai multe incercari si momente in care eram dispusi sa renuntam, efectiv.
Am vizitat Lower Antelope pentru 50 dolari/persoana, cu ghid inclus. Exista si varianta Upper Antelope, insa noi ne-am ratacit, cautandu-l.
Un tur dureaza cam o ora si este nemaipomentit! Nici nu ai nevoie de filtre de Instagram pentru ca realitatea bate aplicatie mobila. Formatiuni stancoase, pe care le admiri traversand niste carari inguste; forme spectaculoase sculpatate in stanca, confirma si mai tare faptul ca Antelope Canyon este o minune a naturii.
In functie de unghi si de lumina vei face niste poze extraordinare.
A fost una din cele mai frumoase experiente traite si mi-a depasit cu mult asteptarile.
In drumul nostru catre urmatoarea destinatie, intamplator am gasit Horseshoe Bend. Insa, cumva, stiam ca trebuie sa ajungem acolo. Aveam niste screenshot-uri salvate pe telefon si vazusem sute de poze pe Instagram. Aveam impresia ca toate-s trecute prin filtre si ca nu exista asa ceva in realitate. La fel ca si in cazul Antelope Canyon, am pornit de la aceeasi premisa.
Arata ca un tablou pictat in culori vii; in nuante de verde si de albastru. Perfectiune. O imagine care nu prea a fost egala pana-n prezen. God is a DJ!
Este un loc desprins din povesti, incat nu crezi ca este real.
Horseshoe Bend face parte din Grand Canyon si este situat la fix 5 mile de locul in care incepe Grand Canyon National Park. Denumit si „Mica minune”.
Numele este dat de forma acestuia, o potcoava sulptata in raul Colorado.
Frica mea de inaltime mi-a dat batai de cap si nu prea m-a lasat sa ma apropii tare de margine, insa Ionut s-a incumetat pentru poza aceea insipirationala de Instagram.
Mi-au tremurat picioarele, la propriu, pentru ca jos e o prapastie de 300 m.
Insa, m-am apropiat de margine, cat pentru o poza.
Turisti putini si asta pentru ca e un loc turistic nu foarte bine semnalizat. Exista un singur indicator si pe care trebuie sa fii foarte atent, ca sa-l zaresti.
Insa, aici veti gasi indicatii cu privire la modul cum ajungi la Horseshoe Bend : https://horseshoebend.com/how-to-get-here/.
Vizitele la Antelope Canyon si Horseshoe Bend ne-au cam solicitat si am oprit pentru o noapte in Flagstaff. Un fel de Vatra Dornei. Suprinzator sau nu, dar aici temperaturile erau foarte scazute spre deosebire de zona Phoenix. Maxim 15 grade, ziua. Si da, eram in Arizona. E un orasel de munte, plin de farmec, inconjurat de-o parte si de alta de paduri, cu indicatoare care te anunta ca sunt ursi in zona. Locul ideal pentru o escapada in natura, as spune.
Dimineatile in Flagstaff sunt racoroase. In luna mai, temperatura ajunsese la 0 grade, iar pe jos se asezase bruma.
Flagstaff este o optiune accesibila din punct de vedere al pretului (camera : 80 dolari/noapte) si al proximitatii fata de Grand Canyon.
Din Flagstaff am pornit catre Grand Canyon. Un drum de doua ore, parcurs cu masina. Era pe bucket list-ul nostru de mult timp, pe panoul cu destinatii in care trebuie sa ajungem in viata asta si s-a dovedit a fi o experienta pe masura.
Nu am ajuns, nici pe South sau North Rim, ci in zona unde se afla celebrul Skywalk.
Pentru ca m-am antrenat bine cu o zi inainte la Horseshoue Bend, aici am avut mai mult curaj. Sigur, mi-au tremurat genunchii, mai ales ca auzisem des, faptul ca anual, mor cateva zeci de persoane. Si nu am vrut sa risc 🙂
Intrarea costa 50 dolari/persoana. Te preiau cu un autobuz, te duc intr-un mic sat reconstituit dupa Vestul Salbatic, unde poti asista la show-uri cu cowboys. La fiecare 5 min trece cate un autobuz si in felul acesta te poti indrepta catre urmatoarul obiectiv.
Sigur, exista si varianta plimbarii cu elicopterul deasupra Grand Canyon, insa costul pleaca de la 100 dolari/persoana.
Skywalk, zona din care noi am ales sa vedem Grand Canyon este un coridor de promenada din sticla, aflat la 1100 m deasupra raului Colorado.
Langa aceasta varianta moderna de a te bucura de priveliste, la care evident, nu m-am alaturat prietenilor nostri, vei gasi si triburi ale indienilor Hualapai. O mica reconstituire a comunitatii, insotita de spectacole de dans, expozitie de costume traditionale sau bijuterii artizanale. Pretty awesome 🙂
Grand Canyon a fost fix asa cum ne asteptam. Ne-a lasat cuvinte, efectiv. Nici nu stii ce sa mai spui in fata unei asemenea minuni, fiindca s-au spus atat de multe. Iti dai seama cat de mic esti, de fapt. Impresionant! O alta dovada ca Dumnezeu exista.
Pentru a ajunge la Grand Canyon am traversat Route 66, celebrul traseu ce uneste Chicago de Los Angeles, atat de prezent in filmele americane.
Mi-as dori sa revad Grand Canyon si sa vizitez zonele South si North Rim si mi-as aloca, cel putin, o zi pentru asta.
Marele Canion are o suprafata de 446 km (277 de mile) si o adancime de atinge, uneori, 1.600 de m. S-a format in decursul a 3-6 milioane de ani si este considerata una din cele 7 minuni ale lumii.
Arizona a insemnat si alte experiente bifate: shopping-ul ieftin si de calitate la Marshall’s si Ross – magazine outlet in care vei gasi branduri celebre (Calvin klein, Tommy Hilfiger, Zara etc) la preturi derizorii (tricouri la 4$, rochii la 7$ si cosmetice la 10$) – daca ajungi in SUA, indiferent de oras, neaparat sa-ti aloci un buget pentru shopping. Ionut, care detesta aceasta activitate, in AZ s-a dezlantuit.
Am experimentat restaurantele „All You Can Eat” si am mancat una din cele mai delicioase mese. Imi imaginam total altfel experienta asta: ca o autoservire made in Romania – de aceea nu am fost mare fan al acestei aventuri – clasica, uitata de lume. In schimb, am gasit sortimente de peste, carne, legume, toate gatite exemplar. O mancare delicioasa care-ti va incanta papilele gustative. Platesti 10 dolari si mananci cat si ce vrei!
Sigur ca am incercat si celebrii burgeri de la restaurantele Burger In-N-Out, buni, dar nu extraordinari, Mc Donald’s, KFC si bineinteles, mancare mexicana. Spicy, dar delicioasa.
Un concept ce ne-a placut a fost Goodwill. Un fel de second hand foarte misto gandit | ce nu folosesti in casa, donezi si astfel, primesti o reducere la taxele si impozitele datorate statului. Ei le revand, la preturi foarte accesibile, iar unele pot fi de calitate.
Sigur, te poti relaxa la piscina sau pregatind un gratar in curte, in cele mai aride zile.
Arizona pentru noi a insemnat timp de calitate petrecut in casa prietenilor nostri, privelisti incantatoare, natura impresionanta, mancare delicioasa si experiente demne de visul american.
Cu dragoste,
Chiperii
