La mii km distanta de casa, la si mai multi distanta de copilaria noastra, astazi, ne-am oferit ragaz, cateva minute pe ceas, cat sa ne intrebam: Copilului din noi, de ce ii este dor?

De zilele toride de vara, petrecute pe ulitele satului; cu miros de praf sau de fan proaspat cosit.

Sau de zilele de iarna, petrecute la sanius, pe cele mai inalte dealuri, de pe care ne aruncam in tren si ne intreceam in scheme.

De mamaliga calda cu zahar – desertul copilariei mele, preluat de la bunica. De laptele proaspat muls sau de cel cu orez. De gogosile proaspete, pe care n-aveam voie sa le mancam fierbinti pentru ca „se lipesc de stomac”.

De serile petrecute la poarta casei, pe banca, cu prietenii, povestind cate-n luna si-n stele, pana noaptea tarziu; jucandu-ne volei peste gard; Tara, tara vrem ostasi sau De-a v-ati ascunselea.

De zilele fara telefoane, retele sociale.

De prezenta. Libertate. Rabdare.

De curajul acela nebun. De ce, oare, am crescut si, brusc, ne-au cuprins toate fricile posibile: de inaltime, zbor, serpi, soparle, albine? Cand eram mica, calcam soparle, cat sa le vad cum isi lasa coada, iar Ionut, serpii. Ieri am vazut un sarpe si m-am speriat atat de tare, incat m-am baricadat in camera si am refuzat sa ies singura pe alee. Sarpe de apa, inofensiv.

De visurile si proiectiile varstei. Sa plec, sa ajung departe, sa zbor, sa inspir.

De momentele in care ai mei se intorceau de la oras si asteptam sa-mi aduca ceva, chiar si cel mai nesemnificativ lucru. De bucuria acelui moment. Acum, rolurile s-au inversat.

De bicicleta albastra sau de cea mov, cumparata din alocatia pusa deoparte un an intreg.

De magia Sanzienelor. Cine a copilarit in Bucovina, stie despre ce vorbesc; de traditiile si obiceiurile ce au apus, odata cu generatia noastra.

De ideea ca suntem invincibil si ca #nimic nu se poate atinge de noi; #nimic nu ni se poate intampla.

De zilele in care eram certata ca trebuie sa mananc: Esti prea slaba, maica! Bine, asta inca o mai aud si la aproape 32 ani.

De tunsoarea castron. Been there, done that.

De zilele in care nu exista ideea de plan, scenariu, to do list, ci doar visuri. Habar n-aveam ce o sa facem maine si nici nu ne gandeam la asta.

De gustul si mirosul legumelor din gradina.

De fragii culesi din padure, cu gasca de prieteni.

De capsunii dulci din gradina – cei mai buni din lumea asta. De visinele acre din spatele casei sau de ciresele furate de la vecini.

De momentele in care ne luam „la tranta” cu fratii sau surorile mai mari si „le dadeam clasa”.

De privilegiul de a fi cel mai mic/a.

De momentele in care un/o prietena ma vizita si ii intreba pe ai mei: Andreia e acasa? Auzeam de undeva, intrebarea asta si parca imi venea sa topai de bucurie.

De zilele in care citeam fara sa clipesc, cat e ziua de lunga, carti de oameni mari.

De zilele in care-mi colectionam, singura, coronitele din frunze de stejar, flori de camp si asteptam cu nerabdare, ziua premierii.

De ouale facute in smantana, asa cum doar bunicii ii ieseau.

De aroma vacantelor de vara, cand stii ca toti prietenii tai vin la tara si veti fi de nedespartit, vreme indelungata.

De prietenia aceea pura, fara judecati, care crezi ca va dura toata viata.

De scrijele si de obrazii rosii ai bunicii deasupra plitei.

De muzica copilariei noastre: Andre, 3SE, Animal X, Genius sau Candy.

De problemele la matematica care-mi dadeau batai de cap si de istorie, educatie civica – ce ma fascinau.

De energia serilor de sambata si a zilelor de duminica la sat, cand totul intra in sarbatoare, miroase a curat. Pluteste ceva in aer.

De momentele in care Iasi-ul imi parea indepartat si doar un vis.

De admiratia pe care o aveam pentru adulti, pentru libertatea si puterea lor.

De mirosul liliacului din fata casei si de cautarea „norocilor”: flori cu trei sau cinci petale. Le scuipam si le ascundeam in san. Ne puneam si dorinte, deseori. Aduc noroc.

…….

Stim, copilaria e-o stare de spirit si n-are legatura cu varsta. Dar e al naibii de greu, in lumea asta agitata, competitiva, pe repede inainte, orientata catre scop, sa iti dai voie sa fii copil…

Dar, e eliberator sa stii ca ai avut o copilarie pe cinste si ca, datorita ei, esti adultul de astazi.

La multi ani! Fiti reali, zglobi, prezenti, vulnerabili, fericiti si raspanditi bucurie-n jur!

Cu recunostinta,
Chiperii

loading...