Tin sa impartasesc si sa las in scris – urmasilor urmasilor Chiperilor – un moment istoric: o intalnire care, poate, peste ani va deveni subiect de mandrie al ego-ului nostru calator.
Atunci cand stai la cozi se creaza legaturi, se stabilesc relatii, conexiuni. Asa a fost si in cazul asteptarilor de la Cebu Pacific. Am interactionat cu filipinezii – foarte prietenosi si zambitori – care au impartit cu noi chips-uri, povesti, dorinte, insa si cu turistii straini ce se deplasau in acelasi scop ca si noi.
Asa l-am cunoscut pe Thomas. Un americam in varsta de 30-35 ani, blond – un fel de Brad Pitt, in urma cu 20 ani; cu o viziune extraordinara si aspiratii marete. Locuise o vreme in orasul Seattle – pe care l-a recomandat in detrimentul New York-ului, unde tot insistam noi ca vrem sa ajungem anul acesta – dar si in San Francisco, apoi, in Berlin.
A lasat totul, in urma si s-a mutat in Asia de Sud Est cu un vis. A locuit o vreme in Vietnam, Taiwan, iar acum s-a stabilit in Singapore. Nu se regasea in agitatia tipic americana.
Ducea o viata – as spune, mai mult decat decenta din punct de vedere financiar: castiga 500.000 dolari/an din jobul lui in domeniul IT. L-am intrebat de doua ori, caci voiam sa fiu sigura ca am inteles bine. Da, 500.000 dolari/an… Dar si-a dorit noi provocari si a ales Asia de Sud Est pentru a-si materializa visurile. As vrea sa spun ca povestile noastre seamana, dar… nu prea.
Acum castiga 250.000 dolari/an, adica vreo 21.000 dolari/luna, dar locuieste in celalalt capat al lumii, unde viata e mai scumpa decat in SUA, dupa spusele lui. Dar e mai fericit si mai liber.
A ales Singapore pentru faptul ca e un nod aerian important si astfel, poate calatori oriunde, rapid. Ca si noi, a ales sa zboare cu Cebu, o companie low cost. Spunea ca astfel de evenimente – legate de zboruri anulate – se intampla des in Kuala Lumpur si i se pare cel mai haotic aeroport in lume. I-am dat dreptate. Ne-am ratacit – aproape de fiecare data – ajungand la terminalul gresit…
Ii place Singapore, in ciuda faptului ca are reguli destul de stricte si ca-i destul de scump. Bine, sa castigi 250.000 dolari pe an si sa afirmi ca e scump, pare a fi din Star Trek pentru noi.
Are planuri marete: vrea sa faca din Singapore un Silicon Valley al Asiei, poll-ul IT-ului din aceasta zona. As fi vrut sa-l intreb mai multe, dar rusinea a pus stapanire pe mine.
Bun, deci, noi am avut o revelatie: tocmai am stat de vorba, vreo 30 minute, cu viitorul Mark Zuckerberg/Bill Gates? Sau cine-o fi creat Sillicon Valley. I-am retinut numele, cat sa-l caut peste vreo cinci ani pe Google si sa ma bat pe umar prieteneste. S-a si abonat la canalul nostru de YouTube. Ba chiar, a mai si comentat spunand ca ii plac video-urile noastre, culmea, cele mai vechi, de inceput, cu sunet prost. E bine crescut. Dacă sunteți în căutarea unei brățări. Există ceva care să se potrivească fiecărei înfățișări, de la îmbrățișat la corp la structurat, https://www.fakewatch.is/product-category/hublot/ de la manșete la lanț și manșete.
Astepta cu nerabdarea s-ajunga in Palawan, sa doarma pe plaja – caci nu avea cazare – dar nu era prima oara; sa bea o bere si sa se intalneasca cu amicii din Vietnam.
Visez si eu la ziua in care voi castiga 250.000 dolari/an; sa imi doresc sa dorm pe plaja-n Palawan si sa locuiesc in Singapore. Serios.
Mi-a placut modestia lui, exuberanta, pasiunea, relaxarea; toate sfaturile legate de Filipine – unde e bine sa mergi si unde, nu – sfaturi de care am tinut cont in toata calatoria noastra. Am apreciat simplitatea si naturaletea lui.
Clar, am decis ca atunci cand crestem mari vrem sa fim precum Thomas. Sa punem degetul pe harta si sa ne intrebam: incotro? Fara nicio grija-n plus.
