Sri Lanka. Poate cea mai asteptata destinatie din anul sabatic si sigur, cea mai placuta surpriza. O Perla a Oceanului Indian sau Minunea Asiei, asa cum le place localnicilor sa ti-o prezinte. Plecam la drum cu zero expectante, dar pregatiti de aventuri intense, memorabile si povesti nenumarate!

Aeroportul e prima carte de vizita a oricarei tari. In Sri Lanka, principalul aeroport e Negombo, situat la o distanta mica de Colombo, capitala tarii. Asadar, devine prima noastra oprire. Un oras simpatic, cochet, cu alei inguste, multe biserici catolice – peste 50 ne spunea cineva, cu temple budiste, dar si multe moschei. Dar mai ales, cu oameni foarte faini.

Strada din Negombo

Ajunsi in aeroport am avut flash-uri din trecut. Ne-am amintit cum – in unele tari – aeroportul este un ambasador veritabil al tarii: ii promoveaza bogatiile, istoria sau traditiile. Cultura, pana la urma. Spre exemplu, in Elvetia, in difuzoarele trenului ce ne ducea care terminal, se auzeau vacute pe fundal; in Viena – muzica clasica, iar in Bali ne intampina, de fiecare data, muzica balineza si simbolurile hinduse, din colt in colt. Ajunsi in Sri Lanka, sincer, nu ne asteptam la nimic deosebit. O combinatie intre Cambodgia si din India, poate.

Insa, la coborarea din avion ne-au intampinat doua angajate ale aeroportului, imbracate in haine traditionale, ce ne-au urat un calduros: Bun venit in Sri Lanka! Cu zambet larg si ochi luminosi. Am apreciat gestul, nespus, insa eram sigura ca s-au asezat strategic, cat sa astepte pe cineva; vreun oaspete important ce a calatorit la cativa metri distanta de noi.

Constatam, apoi, ca toate angajatele sunt imbracate traditional; intr-un sari de culoare turcoaz, extrem de frumos, ce contrasteaza perfect cu pielea lor de culoare inchisa. Ce intampinare placuta si ce carte de vizita, extraordinara! Apoi, au imagini, bannere prin care isi promoveaza principalele atractii turistice si iti multumesc ca ai ales sa le vizitezi tara.

Odata instalati – confortabil – in una din cele mai mici camere inchiriate, vreodata – 8 m2, ne asteapta un mic dejun bogat. Cu rotti, fructe, clatite umplute cu zahar si cocos, ceai, dar si cafea la discretie. Apa calda la dus, curatenie impecabila si zambete largi, oriunde intorci capul.

Micul dejun

O curte, o casa si o stare de spirit ce mi-au amintit de Bucovina.

Iesiti pe ulitele orasului, ne simtim priviti – insistent – de catre localnici. Ne zambesc larg si ne saluta cu gura pana la urechi. De parca am fi extraterestii aterizati pe Planeta lor. Mai au putin si vin sa te atinga, cat sa te intrebe: Esti real?

Te fixeaza cu privirea, dar intr-un mod admirativ, incat te simti precum o vedeta de la Hollywood, ce se plimba nestingherita pe ulitele lor prafuite. Sunt simpli, fericiti, dar atat de fascinati de prezenta unor straini printre ei. Se opresc din treburile lor si te privesc, pur si simplu.

Barbatii au o fasinatie pentru femeile albe. Si ce fascinatie! E drept ca in primele minute/ore, m-am speriat putin. Sunt foarte insistenti cu privirea si te fixeaza intr-un mod bizar. Te mai fluiera, din cand in cand sau te claxoneaza, cat sa iti atraga atentia ca tocmai ti-au facut un compliment. Dar, am inteles, apoi, ca asa isi arata ei admiratia.

Drept urmare, mi-am propus sa ma simt precum un star – cea mai frumoasa femeie din lume, ce naiba!

De ce sunt asa impresionati de straini si ii privesc cu atata admiratie? Pentru ca intre anii 1983 – 2009, in timpul razboilui civil, turistii nu prea au trecut granitele tarii. Iar acum, vazandu-se, fata in fata cu oameni din toate colturile lumii, se bucurca ca niste copiii.

Incep sa aflu ca, aici, in Negombo, e patriarhat – din povestile gazdei noastre: o bucatareasa grozava careia ii place mult stea la taclale cu turistii. Cand e sotul plecat, evident.

Ne spune ca nu se aseaza la masa, pana cand nu soseste stapanul casei. Intotdeauna mananca impreuna. Alftel, se supara si nu e de bine. Si, sa ne intelegem, ca nici eu n-as vrea sa-l supar pe stapan. Arata precum un Casanova, un fel de latino-lover, cu mustata si parul negru – periat si aranjat perfect; foarte corpolent si deloc prietenos. Cu patratele, blugi mulati si tricou fara maneci. N-are legatura cu restul locuitorilor din Sri Lanka. Vine seara – dupa ce isi termina cursele cu tuktuk-ul; se aseaza in fata TV-ului, isi toarna un pahar de whisky (apoi, inca unul, si inca unul, pana termina sticla) si priveste telenovelele srilankeze. Traieste intens fiecare scena, alaturi de mama sa. O doamna bine facuta, cu o privire fioroasa, incat ai impresia ca ar vrea sa te zgaltaie putin, in loc de Buna dimineata!

Insa, ascultand povestile acestea despre stapan – compatimind-o pe doamna, e adevarat – mi-am dat spus cu voce tare : Clar, si in acest barbat zace un suflet de copil! 

Am aflat, apoi, ca sunt mari amatori de drame televizate, muzica indiana si povesti siropoase.

Negombo e putin turistic si comercial, dar asta din cauza apropierii fata de aeroport si de capitala, Colombo. Insa, a fost o modalitate excelenta de a patrunde putin in cultura tarii, de a observa oamenii si obiceiurile.

Aventura Sri Lanka abia incepe!

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here