In mintea mea si a multor persoane, atunci cand este pronuntat cuvantul magic – Filipine – singura imagine care ne vine in minte este o plaja fantastica, absolut fabuloasa, infinita. O vara continua, in care ideea de frig, zapada, ceata… nu exista. Vacanta!
Am ajuns aici, dupa ce – din biroul meu de corporatist – visam, visam si iar, visam. Sa ma joc cu picioarele-n nisip intr-o zi de luni.
Odata ce ajungi in Filipine si iesi, bineinteles, de pe poarta hotelului / homestay-ului te loveste un soc cultural, puternic. N-ar fi trebuit sa ne mai surprinda nimic, caci vazusem, deja, Cambodgia, Vietnam-ul, Bali-ul sau Sri Lanka. Insa, am resimtit un impact puternic; ne-a amintit de Romania anilor ’80-90, de satele uitate de lume. O simplitate pe care unii ar numi-o saracie.
Ceea ce-i un paradox, caci Filipine atrage anual, milioane de turisti.
Dar, dincolo de plajele acelea fabluloase – pe care n-am omis sa le prezentam pe Youtube sau Instagram – am descoperit oamenii, cultura locala; zecile de superstitii, obiceiuri sau traditii ce le guverneaza, inca, viata – absolut incanatoare.
Faptul ca alegem sa stam in guesthouse-uri sau homestay-uri si nu in hoteluri lipsite de personalitate e un avantaj urias – am mai scris despre asta; interactionezi cu oamenii – in ciuda faptului ca da, eu sunt introverta; ii observ si ii intreb, apoi, curiozitati. Asa s-a intamplat si-n Filipine, unde am intalnit oameni timizi – aparent, insa extrem de vorbareti; cu mult bun simt si o veselie molipsitoare.
In doua saptamani de Palawan si alte doua, de Bohol am cules povesti, intamplari, desi diferenta dintre cele doua insule e uriasa: nivel de trai, dezvoltare si mentalitate – insa, pe alocuri, obiceiurile lor sunt comune:
- Principalul mijloc de transport este tricicleta, despre care am scris aici. E un fel de brand, amprenta locala, un tuk-tuk adaptat. Si o experienta demna de un film SF 🙂
- Filipinezilor le place sa cante, nu gluma! Le place viata, in general. Seara de seara, pe terasa cazarii noastre din Palawan auzeam muzica rasunand si incercarile turistilor, dar si ale localnicilor de a face… karaoke. Da, filipinezii sunt innebuniti dupa karaoke! Cred ca fiecare casa are o statie, caci atunci cand treci cu scuterul pe ulitele lor ii auzi si ii vezi adunati in grupuri, pregatiti sa cante. Am si aflat, intre timp ca, de fapt, karaoke a fost puternic popularizat de catre un filipinez. Nu-i de mirare ca au si foarte multe concursuri muzicale. Karaoke e parte din cultura filipineza, asta e clar!
- Lupta cu cocosi e foarte populara in Filipine. Sunt bani ce vin usor si se castiga suficient de bine, cat sa-si intretina familiile numeroase. Luptele au loc – de regula – duminica, in arena fiecarui sat si e o adevarata arta, competitie intre localnici. Cocosii – pentru un randament bun in lupta – sunt hraniti cu banane pentru energizare, injectati cu proteine si antrenati, zilnic. Una din gazdele noastre ne povestea ca incaltamintea (talpa pantofilor) este folosita in antrenament si in plus, multi cocosi au montate cutite/lame pe gheare, tocmai pentru a-si dobori adversarul din prima.
- Porumbeii sunt „pasari sacre in Filipine: sunt inteligenti; se intorc intotdeauna la locul de unde au plecat, au o memorie buna si mai presus de orice, au o inima buna„. Citat de la o filipineza simpatica.
- Prima oara cand unui bebelus ii sunt oferite alimente – la sase luni, in proces de diversificare – mama scrie pe o hartie, intreg alfabetul si cifrele de la 0-9, apoi taie hartia, bucati mici pe care le amesteca cu mancarea ce urmeaza a-i fi data copilului. De ce? Sa fie inteligent, perspicace. In plus, in anumite zone (Cebu), copiii mai primesc in mancare si jumatate din creierul unui porumbel: sa aiba simtul orientarii, in timp ce jumatatea ramasa este pusa intr-o nuca de cocos si lasata in camera copilului. De ce? Copilul trebuie sa zboare departe, sa viseze maret. #dreambig
- La fel ca si in Vietnam si in Filipine, barbatii au o problema cu alcool-ul si cu ideea de munca. Beau mult, nu le place munca si-si doresc sa se imbogateasca peste noapte din turism. Adora banii ce vin usor. Dar… cine nu-i adora?
- In Palawan, o familie are in media 7-9 copii, insa, in ultimii ani, cifra a ajuns la 4. Am scris aici despre copiii Filipinelor. Insa, chiar si in conditiile acestea, Filipine inregistreaza o crestere anuala a populatiei cu 2%, una din cele mai mari din lume.
- Cat castiga un filipinez? Aproximativ 200 – 300 peso pe zi, adica 17 – 25 lei/zi in El Nido, in timp ce in Cebu se castiga aproximativ 35 lei/zi, insa si concurenta e mai mare.Un filipinez care munceste in medie 21 zile/luna, incaseaza un venit de 525 lei/luna in El Nido si 735 lei/luna in Cebu.
- Tot din categoria superstitiilor, am mai aflat un lucru foarte simpatic: mama poarta copilul in permanenta in brate, pana invata sa mearga; il lasa doar cand doarme si-l pune intr-un hamac. Cu cat creste, copilul dobandeste libertatea sa se rostogoleasca prin iarba, sa se joace cu alti copii in noroi (lista poate continua) tocmai ca sa-si dezvolte sistemul imunitar. Filipineza, gazda noastra, in varsta de 25 ani, ne marturisea ca pana la vasta aceasta nu s-a imbolnavit niciodata, datorita sistemului imunitar dezvoltat prin astfel de metode.
- Si ce au in comun romanii si filipinezii? Nu, nu bonele filipineze, ci faptul ca mananca muult porc. La orice eveniment festiv taie cate un porc mare: nunta, botez etc. Aici am si gasit jumari, dupa cateva luni de orez… doar cu pui. Curcubeu pe cerul gurii!
- In asteptarea noastra de la Cebu Pacific, am observat filipinezii si i-am ascultat. Sunt extrem de pozitivi si prietenosi. Cel mai mult m-a suprins limba lor: seamana foarte mult cu spaniola si ei, ca fizionomie aduc putin cu mexicanii, spaniolii. Am aflat, apoi, ca au fost colonie spaniola – vreo 300 ani – si inclusiv, numele tarii este dat in cinstea Regelui Philip al Spaniei.
- Filipine este cel mai mare exportator de nuca de cocos din lume si livreaza, anual, aproximativ 20 milioane de tone din consumul mondial.
- Filipinezii sunt foarte superstitiosi si evita orice are legatura cu cifra 13.
- Inca din vremea colonizarii spaniole, filipinezii au adoptat religia crestina. Majoritatea populatiei este catolica si extrem de religioasa. Aflandu-ne timp de o luna in Filipine, ni s-a parut totul extrem de familiar totce tine de religie, obiceiuri. Este una dintre tarile Asiei de Sud Est care aduce cel mai mult cu partea vestica. Unde mai pui ca taxi-urile lor – tricicletele lor au mesaje biblice si sunt decorate cu icoane: ne-au amintit de Bucuresti, e adevarat!
- Filipine nu este doar numarul 1 ca si exportator de cocos, ci si de bone. Anual, livreaza aproximativ 25% din numarul mondial de bone.
- In Filipine se vorbesc 175 de dialecte, insa Engleza si Tagalog sunt limbile oficiale. Datorita celor 300 de ani de dominatie spaniola se poate observa influenta si in cadrul lingvistic; majoritatea cuvintelor deriva din spaniola. Insa, copiiilor le sunt predate toate materiile, in scoala, in engleza. De ce? Am scris aici.
- Filipine este al doilea mare arhipelag al lumii, format din aproximativ 7.500 de insule, dintre care doar 2.000 sunt locuite si aproape 5.000 inca, lipsite de denumire.
- Stiati ca Filipine are cel mai lung sezon de Craciun? Ei bine, da, incepe in septembrie si tine pana-n ianuarie. In toata aceasta perioada, filipinezii canta si asculta colinde 🙂 Cat de tare!
- Unul dintre cele mai interesante si traditionale preparate filipineze este balut: in esenta un ou de rata fiert, fecundat! Se spune ca este… afrodisiac. L-am ratat, ce sa facem! Alte feluri de mancare unice includ camaro –greieri de camp gatiti in sos de soia, otet si zahar; papaitan: tocana de capră sau o supa facută din testiculele taurului.
- Noi am incercat doar adobo – mancarea natională filipineza, de fapt un fel de tocana de pui si / sau carne de porc gatita in sos de soia, otet, usturoi, frunze de dafin si boabe de piper negru. Delicioasa, de altfel!
- In zonele rurale, femeile inca nasc acasa si…. atentie: ingroapa placenta in curte, alaturi de un obiect ce simbolizeaza dorinta parintilor pentru copii. In orase, aceasta practica a fost interzisa.
- Sportul national este basketball-ul. Peste tot, vezi tineri practicand acest sport, chiar si in satele indepartate. Influenta americana 🙂
- Jeepneys sunt un mod popular de a te deplasa in Filipine, alaturi de triciclete. Niste autobuze colorate si… extrem de aglomerate.
O tara atat de fascinanta!
