Anul nostru sabatic a insemnat patru luni petrecute in Bali, timp in care ne-am propus sa intelegem mai bine acest popor; sa culegem povesti, sa deslusim ritualurile sau sistemul de credinte dupa care-si guverneaza viata.
In urma cu cativa ani, filmul si cartea Eat Pray Love imi ofereau o scurt preview a ceea ce urma sa traiesc, efectiv, in Bali. N-am crezut 100% in povestea spusa de Liz Gilbert si am privit-o cu mult scepticism. Pana am ajuns acolo, in urma cu doi ani. De atunci si pana acum, viata noastra s-a schimbat la 180 grade.
I-am dat voie Bali-ului sa fie inceputul unui drum initiatic, nemaipomenit.
Odata ce ajungi in Bali si iesi de pe poarta aeroportului din Denpasar, nu ai cum sa nu observi, multitudinea ofrandelor: asezate pe jos, la intrarile in curtile impozante balineze; in intersectii, in fata magazinelor, a cafenelelor sau a templelor. Cu un betisor parfumat – deasupra – ce emana mirosul inconfundabil al acestei insule.
Incepi sa constientiezi ca e un loc sacru, incarcat de multa spiritualitat sau, asa cum cineva spunea cineva: iti dai seama ca „balinezii traiesc intr-o lume magica de oameni, spirite, zei si demoni”.
Dar… ce sunt aceste ofrande?
Bali este singura insula a Indoneziei in care religia hindu predomina, iar ofrandele sunt o forma de manifestare a recunostintei, dar si a dorintei de pace, prosperitate.
Hinduismul din Bali este diferit de cel practicat în India, spre exemplu sau in Nepal. Sau, cel putin asa am inteles, de la soferul si prietenul nostru, Kadek: o imbinare a elementelor hindu ale Dharmei cu cele budiste. O particularitate si un spectacol pentru noi.
Balinezii realizeaza si depun ofrande, zilnic. Cu regularitate, pricepere, profunzime.
Fiecare casa din Bali are cel putin doua temple: unul pentru spirite bune (in fata) si unul pentru spiritele rele (in spate), caci le onoreaza pe ambele.
Fiecare restaurant are un templu, asa ca in timp ce luam masa sau ne beam cafeaua asistam la spectacolul depunerii ofrandelor. Nu se sfiaza; recita mantrele lor specifice si sfintesc cu apa ofrandele pe care tocmai le-au depus.
Si, de multe ori gaseam pe scuter sau in fata usii, ofrande plasate de gazde cu grija, dupa un ritual marcat de ganduri de protectie pentru noi.
Balinezii au vreo trei tipuri de ofrande, insa cea mai cunoscuta si uzuala este canang sari. Un tip de ofranda realizata din frunze de cocotier/bananier, in care adauga cinci flori de culoare diferita, in mod obligatoriu; petale de flori, frunze si tamaie sau betisoare parfumate. Am vazut si tigari, alune, bancnote, fructe, orez sau chiar bucati de carne. O bucurie pentru pasari, maimute sau alte vietatati.
Sunt acele ofrande pe care risti sa calci, daca nu esti atent.
De ce un betisor parfumat, deasupra? Se pare ca, odata aprinsa, tamaia poarta spiritului divin al darului depus.
Prin acest canang sari, indeplinesc un ritual si multumesc zeilor, dar se asigura si de calmarea spiritelor rele. In felul acesta, instaureaza armonia, cadrul ideal pentru a primi prosperitate, siguranta si sanatate pentru toti membrii familiei.
Este – practic – un ritual de a returna ceea ce ei insisi primesc, constant, de la divinitate. O alegere ce nu se bazeaza pe frica, ci pe recunostinta fata de abundenta din vietile lor; ceva natural in mentinerea unei relatii de armonie cu spiritele.
Ofrandele au in centru cele trei dimensiuni fundamentale ale religiei hindu din Bali: omul, natura si latura sprituala, zeii. Fiecare culoare sau asezare a elementelor, in interiorul ofrandelor are o insemnatate aparte si nu e deloc intamplatoare.
In momentul in care ne-am inchiriat casa in Ubud, am socializat destul de mult cu un cuplu de pictori ce detinea un atelier, la cativa metri de casa noastra. Si printre altele, sotia ne impartasea, cat de costisitoare sunt aceste ofrande si ca, de fapt, ei muncesc doar pentru asta.
Si cand spunem ofrande nu ne referim la cele depuse zilnic, de trei ori/zi, ci la cele depuse in templele comunale sau regale, cu ocazia fiecarei sarbatori, in conditiil in care au peste 200 de zile sfinte, pe an: cosuri imense cu fructe, orez, plante decorative etc. Toate acestea, costisitoare.
In fiecare zi, la 6:00, 12:00 si 18:00, balinezii – oricat de obositi ar fi sau lipsiti de chef – depun ofrande si spun mantre pentru a-i proteja pe ei si pe cei dragi de rele. Spun: MULTUMESC!
Si nu o fac oricum – caci nu te poti prezenta in fata zeilor, asa cum te-ai trezit. Intotdeauna se asigura ca sunt curati si poarta sarong-ul traditional. E un semn de respect fata de zei si de darurile primite.
Ce invatam de la acest ritual balinez?
- Cat de mult conteaza legatura cu divinitatea – orice referinta am avea;
- Ideea de a realiza sau pregati acele ofrande sunt o forma de mindfulness, caci suntem prezenti acolo, in acest proces. Nu ne zburda mintea pe campii;
- Ne aminteste ca trebuie sa spunem MULTUMESC, mai des;
- Nu e o nimic rusinos in a fi spiritual, de aceea nu se sfiesc sa-si indeplineasca ritualurile in plina strada sau in mijlocul unui restaurant aglomerat, zgomotos;
- Lupta sa nu-si piarda identitatea, valorile sau traditiiile;
- Arta recunostintei – un medicament pentru minte, trup si suflet;
- Ideea de pauza si de reconectare;
- Prezenta unui spirit de apartenenta la comunitate, extrem de dezvoltat prin participarea la toate ceremoniile satului, familiei etc.
Cu recunostinta,
Chiperii
