Un zbor de cateva ore catre Kuala Lumpur; eu si Ionut, locuri separate. Politica companiilor low cost. De obicei, ma focusez pe visuri – e un soi de moment doar al meu – si cam evit sa intru un conversatii cu partenerii de zbor. Raspund politicos si ma retrag in capsula mea imaginara – o cabina Business Class de la Emirates – si astept sa fiu intrebata de vreo stewardesa daca doresc o bautura fina.

Insa, in zborul catre Kuala Lumpur, un cuplu foarte simpatic din Malaysia a tinut sa converseze cu mine tot drumul. Nicio secunda nu m-au iertat. Foarte simpatici, energici si vorbareti, de altfel. Am povestit despre vacante, anul nostru sabatic, calatorii si chiar, despre Romania. Antreprenori, in varsta de 45-50 ani, pasionati de lumea intreaga, dar mai ales de China, tara lor natala. Cu o engleza impecabila si multe recomandari la pachet – ce s-au dovedit foarte utile in sederea noastra in Malaysia – au facut ca zborul sa fie mai scurt.

Insa, dupa ce m-au intrebat de unde sunt, pe unde am mai calatorit, ce mi-a placut/displacut, ea a si afirmat: Oh, you are greenery! Ce naiba cauti in Kuala Lumpur? Asta a fost cel mai rapid profil obtinut vreodata; nu i-a luat nici 5 minute. Ce an sabatic, regasire, cautare…

Petronas Twin Tower, Kuala Lumpur

Pe vremea cand locuiam in Bucovina, la sat, imi doream sa fug si-mi invidiam prietenii ce locuiau in orase si veneau in vacante, vara, la tara. Imi doream sa cresc mare si sa pot s-o iau din loc. Asa ca, la 14 am plecat, cu un rucsasc plin de visuri marete catre marile orase, ca la 31 de ani sa fug de ele. E drept, insa, ca orasele precum Suceava sau Iasi nu mi-au provocat respingere, asa cum a facut-o Bucurestiul. Poate si din pricina varstei, dar Bucurestiul nu e locul meu. Sigur, il iubesc pentru anumite zone, oameni, momente sau experiente.

Simpatica chinezoaica mi-a spus – cu o dezamagire in voce – ca n-o sa imi placa Kuala Lumpur, ca-i mult prea urban pentru gusturile mele si ca o sa ma plictisesc, atatea zile. Vreo 7, in total. Orasul ar fi o combinatie intre Singapore si Bangkok. Culmea este ca cele doua orase chiar sunt in top 3 destinatii urbane din din Asia in care m-as muta, fara sa stau pe ganduri. M-a descurajat, ce-i drept.

Am urcat in avion total nepregatita. Fara sa stiu ceva despre acest oras sau despre Malaysia. Doar ca e scumpa – fata de alte tari din Asia de Sud Est – si ca undeva, prin centrul metropolei, se regasesc turnurile gemene, candva, cele mai inalte cladiri din lume. Emblema orasului.

Ce-o avea orasul asta incat n-o sa rezonez cu el?


E fabulos, asta-i buba lui! Desprins din viitor, din alta era, pentru romanii din noi! Si da, are mult din Singapore, dar si multe accente indiene, britanice, chinezesti. De fapt, toata Asia se regaseste aici. E capitala multiculturalitatii si o definitie a urbanului, desavarsita!

Primele minute in Kuala Lumpur

E mai autentic decat Singapore, cu mai multa identitate si cu un vibe mai cald. Greenery, pe naiba! Aici e locul meu: mall-uri, cafenele, autobuze cu air conditionat, cladiri inalte, incat sa ma ia ameteala – privindu-le – autostrazi suspendate si o retea de trenuri si sky trenuri pe care am invidiat-o.

Te uiti in stanga, in drepta. Niciun tuk tuk zgomotos sau colorat; scutere, pe ici-colo, cate unul ratacit, masini putine si silentioase. Oameni aproape inexistenti pe strazi. O fi de vina clima. Sunt peste 35 grade, dar se simt 40+.

Recunosc, una din prejudecatile cu care plecasem la drum catre Malaysia a fost lipsa lor de deschidere si asta, pusa pe seama religiei. Avea o oarecare reticenta. Dar nu, nu, oamenii doar mai rezervati, discreti, insa o data ce-i cunosti sunt extrem de prietenosi, deschisi si iti spun cu un zambet larg: Bun venit in Malaysia! De la soferul de Grab, pana la casierul de la supermarket.

Inca o data, oamenii se dovedesc a fi cea mai placuta surpriza din aceasta calatorie.

In aeroport, ne-am simtit ciudat, ca si cum nu am fi in Asia: nu ne-a agasat nimeni sa ne intrebe: taxi, tuk tuk etc?! O liniste totala. Si ca bonus, aeroportul, in sine, pare mai degraba, a fi un mall. Au magazine H&M, cafenele care te imbie cu mirosul autentic de cafea si multe magazine cu dulciuri, ciocolata belgiana.

Little India

O scurta plimbare prin centrul orasului si zarim cladiri zgarie nori, case traditionale indiene, altele cu accente britanice; o infractructura impecabila, dar si o curatenie cum rar ne-a fost dat sa vedem.

Si, ca o intamplare amuzanta, dupa praful multor destinatii din Asia de Sud Est, ne-am spalat si noi incaltamintea, ca sa constatam – dupa zile intregi de luat orasul la pas – ca papucii nostri arata ca proaspat scosi din uscator. Impecabili! Nici un fir de praf pe talpa. Uimitor!

M-as muta acum, fara sa stau pe ganduri in Malaysia. Oi fi eu greenary, dar unui oras precum Kuala Lumpur n-ai cum sa ii rezist.

Si, pana la urma, Kuala Lumpur chiar e un oras verde.

La fel ca si in Singapore, verdele este elementul de design exterior cel mai des folosit.

Nu e un oras sufocat de trafic, cladiri fara noima; oameni tristi, ingrijorati, incruntati. E definitia perfecta a acelui : da, se poate! O sa spuneti, da, Malaysia e o tara bogata: are resurse de petrol, a fost colonie britanica – numai atuu-uri. Da, a fost, insa oamenii par sa se straduiasca aici. Au niste reguli stricte ce par sa le guverneze viata, societatea si pe care le respecta.

Yep, i am greenery si am plecat in calatoria asta sa gasesc varianta ideala de loc care sa ne satisfaca nevoia de natura, dar si de putin urban. Pana acum, Kuala Lumpur raspunde cerintelor noastre, in totalitate. L-am si intrebat pe soferul de Grab cum pot sa-mi obtin permisul de munca aici. Si apoi, am zarit pe geam, sediul companiei Bitdefender. Nimic nu e intamplator.

Gata, am pile! Noi, romanii ne ajutam unii pe altii, nu?

Kuala Lumpur, esti orasul visurilor noastre!

Chiperii

loading...