Inginerii romani din perioada comunista a Romaniei s-au remarcat prin dezvoltarea unui autoturism autohton care concura cu modelele de top ale vremii! Dacia Sport MD87 este un prototip realizat in anul 1986, cu motor central si faruri escamotabile si a fost opera inginerului pitestean Nicolae Cosmescu.

Nicolae Cosmescu a avut ideea dezvoltarii acestui proiect inca de prin anii ’60., cand viitorul inginer de la Centrul de Cercetare si Proiectare al Dacia (CCSITA), detasat la IATSA pentru a coordona executia unor prototipuri, era doar un adolescent vizionar.

„Când am deschis ochii în sportul auto mondial, lumea bună a acestora era subjugată de câteva apariţii devenite cu rapiditate mitice: Ford Mustang, dar mai ales rafinatul Ford GT40. O formă, dar şi o formulă constructivă, seducătoare, ce mi-a mers direct la suflet. Nu l-am uitat nici azi, aşa cum nu uiţi nici prima dragoste. Un adevărat coup de foudre.

Legendarul azi Lamborghini Miura s-a inspirat copios din designul acestuia şi, în plus, acum ceva ani, constructorul nord-american a făcut şi un remake. Silueta captivantă am decoperit-o într-un articol din «L’humanité Dimanche», organ al Partidului Comunist Francez, ziar aflat printre puţinele ce se găseau pe atunci la chioşcuri, sau la care se putea face abonament, din motive lesne de înţeles.

Şi cum prima maşină – asta acum aproape 100 de ani – a ascendenţilor mei pe linie paternă fusese un Ford T, cunoscut şi drept Fordul cu «mustăţi», evident că am devenit şi un fan al mărcii“, a dezvaluit inginerul Nicolae Cosmescu, autorul prototipului Dacia Sport MD87, pentru adevarul.ro.

Nicolae Cosmescu isi dorea ca MD87 sa devina masina pentru campionatul national de raliuri. „Dotată cu patru discuri, frânajul era echilibrat şi andurant. Agrementul conducerii se transforma în satisfacţie. Era mai mult decât o plăcere. Era un adevărat regal. În special pe suprafeţele cu aderenţă precară. Cerea, însă, un pilotaj de extremă abilitate. Altfel, orice reacţie necontrolată la timp făcea ca maşina să scape de sub control. Nu te mai «ajuta» ca tracţiunea faţă să mai diminueze efectele erorii.

Ceea ce conduceai era aproape o maşină de curse. Lipsea doar un grup motopropulsor suficient de potent pentru a te ţine tot timpul cu adrenalina în stare de clocot. Dar şi aşa, la fiecare accelerare, ritmul cardiac se acorda cu turaţia. Iar datorită faptului că practicasem o grilă extractoare a aerului pe capota faţă, pentru a elimina turbioanele produse după tranzitarea radiatorului de apă, aerul era «aruncat» peste pavilon, spre spatele maşinii. Aşa încât maşina s-a dovedit destul de puţin gurmandă“, explică Nicolae Cosmescu.

După o muncă asiduă a întregii echipe, modelul MD87 a ieşit pe măsura speranţelor autorului: o maşină uluitoare din toate punctele de vedere. Şi nu era vorba numai de aspect. „A funcţionat ireproşabil. Erai de-a dreptul amorezat de a o conduce. Trebuie să recunoaştem că aşa ceva nu mai făcuse nimeni, niciodată pe o mecanică şi structură de Dacia. A fost un exerciţiu de vis şi libertate de creaţie care mi-a prilejuit trăiri formidabile. Bucurii intense şi intime“, spune inginerul piteştean Nicolae Cosmescu.

De ce nu s-a produs in serie Dacia MD87?

Deşi, tehnic, totul a funcţionat absolut normal, fără niciun incident mecanic, proiectul n-a trecut de stadiul de prototip. Şi nu din motive de proiectare, costuri sau alte aspecte tehnice. „Problema pentru care proiectul s-a rezumat doar la acest prototip şi nu s-a trecut la o foarte mică serie a fost una exclusiv umană! La IATSA, pe linie de serviciu, eram coordonatorul colectivului de proiectare produs, având la rândul meu un şef direct, care conducea întregul atelier de proiectare, care era destul de mare. Ei bine, acesta era la rândul său pasionat de raliuri, făcând parte din echipa pe care o conduceam eu.

Adică, acolo, eu eram şeful lui. Totul a fost bine şi frumos, fiind în relaţii excelente cu acesta, până când cel cu care făcea cuplu în echipă a decis să se separe de el. Iar în prima şedinţă a competiţiilor s-a decis scoaterea sa din echipă. Moment în care, cât timp am fost subordonatul său pe linie de serviciu, vă imaginaţi că numai trai bun n-am avut. Aşa că s-a oprit dezvoltarea prototipului şi trecerea la serie“, explică Nicolae Cosmescu.

loading...