In calatoria noastra prin Malaysia voiam sa evitam Penang-ul. O voce neprietenoasa imi spunea ca n-o sa fie pe gustul nostru; ca-i mai degraba o insula comerciala, turistica, lipsita de autenticitate; nu vine cu nimic nou fata de ceea ce vazusem, experimentasem – pana la acel moment – in Asia de Sud Est. Dar am decis sa-i acordam o sansa.

Don’t listen to what they say, go see – cum ar spune un citat celebru.

Indragostiti de George Town, Malaysia

Stiti feeling-ul acela ca ai ajuns acasa? Ei bine, da, in acest oras, plin de farmec, istorie, zbucium, dar si de liniste am simtit ca ne aflam ACASA. Un sentiment de familiaritate, dar si un soi de incertitudine ne-a guvernat intreaga sedere, aici: am ajuns in Europa, cumva?! Bine, in cinci ore din Kuala Lumpur e usor imposibil, inca, zilele astea.

Strazile orasului vechi, patrimoniu UNESCO

George Town-ul este capitala insulei Penang, deci se afla in Malaysia 🙂 Insa, ocupatia britanica, japoneza, dar si comunitatile mari de chinezi, indieni au lasat accente vii in arhitectura, gastronomie, chiar si in limba vorbita.

Claxoane, mult verde; cladiri inalte, dar si cladiri istorice, cu multe povesti in spate; sunetele moscheilor – la anumite intervale de timp sau mirosul mancarurilor gatite in food court-urile – asezate unele langa altele – fac din acest oras: o perla. De fapt, nu, nu e Europa, nici Asia, ci o veritabila capitala culinara a lumii.

Nu stiam nimic pana s-ajungem aici, dar nimic. Avem doar o serie de prejudecati in minte, total inutile. Ca e o zona scumpa, turistica, comerciala, lipsita de autenticiatate. Superficiala. Total fals.

Un strop de arhitectura, marca George Town

Se pare ca nici pana in acest punct al calatoriei nu am invatat ca expectantele, prejudecatile sau proiectiile nu ajuta in niciun fel.

Cum arata un oras asiatic inclus in Patrimoniul UNESCO?

E incarcat de istorie si plin de farmec. Plimbandu-ne pe strazile inguste ale orasului vechi, printre cladirile cu influente britanice am avut sentimentul ca ne aflam in Valldemossa, Palma de Mallorca sau in Alberobello, Italia. Sigur ca nu au nimic in comun, insa aici ne-a fugit noua, gandul: o reprezentare a Europei, pe-o insula din Malaysia, legata printr-un pod de continent.

Imaginea aceasta ne-a amintit de Arbelobello, Italia

Dincolo de plimbarile lungi – incat ne-am depasit propriul record de pasi – am facut o pasiune pentru cafeaua lor, varianta take away, caci era atipica prin prezentare, iar la gust ne-a amintit de cea vietnameza, atat de renumita in lume. Vine la punga, cu gheata, lapte si un pai. Aromata si destul de slaba, incat ai spune ca e lapte cu cacao. In glumele noastre de familie ne-am amuzat, deseori, ca prezentarea aduce mult cu perfuziile lui Ionut din era Dengue. Mai facem si haz de necaz 🙂

Cat costa o cafea delicioasa, take away? 2 lei. Cate am baut, zilnic? Cine le mai stie numarul.

George Town-ul este renumit pentru mancare… curcubeu pe cerul gurii, cum ar spune unii. Am descoperit si noi asta, din mers. Fiind un mix de culturi, orasul acesta imbina influentele britanice, chinezesti sau indiene chiar si la capitolul gastronomie. Sunt renumiti pentru food court-uri si mancarea stradala din pietele de noapte, in care poti explora optiuni numeroase: de la mancare chinezeasca, burgeri, cartofi prajiti, peste, pana la Tom Yam – celebra supa thailandeza. Apropo, am avut norocul sa gasesc o supa mult mai buna decat in multe locuri din Thailanda. Desigur, gasesti si taietei sau orez prajit, fructe de mare sau celebra laksa, la preturi foarte mici.

Celebra Laksa

De fapt, aceasta laksa a fost votata cea mai buna mancare din lume. Am incercat-o si eu, la recomandarea mai multor persoane si a fost respingere totala: o supa de taietei, cu chilli si numeroase condimente uscate ce n-au fost pe placul meu. De fapt, menta aruncata in supa mi-a dat mari batai de cap. Dar, la fel ca si in cazul Tom Yam – tine de noroc.

Laksa si taietei cu fructe de mare

Food court-uri, din metru in metru; piete de noapte cu zeci de sortimente demancare; mirosuri imbietoare, diversitate, dar si fete zambitoare ne dau impresia ca singura ocupatie a locuitorilor este sa manance bine, dar bine de tot. La exterior nu se vede, caci toti sunt fit. O fi orezul de vina – nelipsit de la orice masa.

Piata de mancare

Pe langa gastronomia bogata, as spune ca George Town-ul se lupta si pentru titulatura de capitala a tolerantei sau a armoniei, asa cum reiese din existenta unui templu hindus, a unei moschei sau a unui templu chinezesc pe Strada Armoniei, iar asta datorita faptului ca populatia este formata din comunitati mari de indieni, chinezi sau malay, toti vorbitori de o engleza impecabila.

Au mall-uri, Starbucks, cladiri inalte de unde poti admira orasul; transport in comun gratuit pentru localnici, piste de biciclete – desi n-am vazut niciuna; magazine specializate in comercializarea durian-ului – fructul preferat al localnicilor, munte si mare. Un oras complet.

Cum ne-am petrecut timpul in George Town?

Am mancat bine, insa asta am spus, deja; ne-am pierdut pe strazi, fascinati de arhitectura, oameni, imagini sau mirosuri.

Stiam ca vrem sa vedem celebra Penang Street Art.

Penang Street Art

Penang Street Art e miezul orasului George Town, top atractie, as spune. In anul 2012, Primaria orasului a apelat la un artist lituanian pentru a reimprospata fata cladirilor vechi; atmosfera si de ce nu, de a atrage atenția turistilor. S-a dovedit a fi o reteta de succes pentru ca atrage din ce in ce mai multi tineri pasionati de Instagram (am proiectat, in mintea noastra, un astfel de demers si in Bucuresti).

Si asa a luat nastere Penang Street Art, un fenomen ce are in centru, picturi inspirate din viața locuitorilor.

Apoi, templele sunt impresionante! Impozante, cu o arhitectura unica; cu detalii sau culori ce se imbina armonios si contrastreaza – perfect – cu albastrul cerului. Reprezentari ale scenelor din viata de familie, statui din bronz sau sculptate in piatra, toate te intampina la intrare.

Intrarea intr-un templu chinezesc

Personal, mi-a placut mult Kek Lok Si – cel mai mare templu buddhist din Malaysia – ce atrage pelerini din intreaga Asia, anual. De fapt, e un complex, in care statuile lui Buddha din bronz ornamenteaza fiecare colt, intrare sau coridor. Iar privelistea exterioara este de-a dreptul spectaculoasa.

Sigur, nici Khoo Kongski nu e de ratat, un templu chinezesc, cu povesti si simboluri redate pe toti peretii exteriori si interiori, ce reprezinta – in miniatura – viata satului.

Apoi, Moscheea Kapitan Keling – denumita, astfel, dupa capitanul de orgine indiana ce a contribuit la constructia ei. Se poate vizita in interior, dar in anumite intervale orare. Noi am admirat-o din exterior, deoarece era ora de rugaciune, insa ne-am bucurat de sunetele, atat de placute.

Sigur, am urcat si in Penang Hill, de unde – in trecut – capitanii vegheau atent asupra vaselor de marfa sosite in port. Astazi e un punct turistic din care poare fi privit orasul in toata maretia lui.

Imaginea George Town-ului vazuta din Penang Hill

Am bifat si Batu Ferringhi, cea mai cunoscuta plaja din Penang. A detronat in topul nostru, plajele din Thailanda. Doar meduzele mai strica din frumusete, insa chiar si in conditiile acestea, merita pe deplin. Liniste, turisti inexistenti si soare prietenos.

Plaja Batu Ferringhi

Oare am putea locui aici?

DA! Poate mai mult decat in Kuala Lumpur si asta datorita apropierii fata de mare, munte, dar si de Europa. Penang Hill, Batu Ferringhi, templele, infrastructura, cafeaua, mall-urile, arhitectura, povestile, oamenii sau mancarea delicioasa…. ne-au convins.

Cu bucurie,

Chiperii

loading...