Cineva m-a intrebat, recent, cum este privit un candidat – proaspat intors din anul sabatic – de catre un potential angajator si daca-l sfatuiesc sa se aventureze intr-un astfel de demers.

Georget Town, Malaysia

In privinta sfaturilor, de cele mai multe ori, as prefera sa ma abtin. Sigur, ca nu-mi iese si aproape intotdeauna, imi urmez instinctul. Si de data asta am fost in tabara lui: Da, sigur, iti recomand cu multa caldura o astfel de experienta!

Sincer, nu mi-am pus, deloc, problema reinsertiei pe piata muncii a sabaticilor pentru ca nu e si cazul meu. Practic, am un concediu fara plata, timp de un an de zile si ma pot intoarce – la finele anului sabatic – la vechea ocupatie. Ma numar printre cei norocosi, carora o astfel de oportunitate le-a fost permisa. Legislatia din Romania nu stipuleaza anul sabatic ca pe-o obligatie a angajatorului si e mai degraba un beneficiu, de aceea, multi angajatori – e posibil – sa nu agreeze aceasta idee.

Dar, eu – ca individ ce a activat in aria HR – cum privesc un astfel de candidat? Dar, fenomenul, in sine?

Ei bine, cred ca toti oamenii viseaza la un astfel de repaus. Chiar si oamenii de HR – care te-ar primi la un interviu, dupa o astfel de pauza – te-ar invidia, putin; oamenii din vanzari, contabilii sau chiar, CEO-ul cel infricosator viseaza la o pauza. Insa, pentru cei mai multi, scuzele sau motivele reale, ii impiedica sa faca acest pas.

Tegalalang, Bali

Dar, eu, Andreia cum l-as privi pe Marius, candidatul proaspat intors dintr-o calatorie in Asia, de un an de zile?

I-as strange mana si l-as felicita pentru curaj. I-as spune ca-l admir nespus de mult si ca-mi place – enorm – ca-si asuma riscuri. Inseamna ca a stiut sa spuna STOP atunci cand a simtit ca jobul sau viata lui nu-i mai aduc satisfactie. Ca o viata sau un job in care pasiunea a murit, egaleaza o moarte lenta a sa, ca si fiinta umana. Acum stie mai bine ce vrea; e mai motivat; s-a intors mai bogat si are mai multe de oferit societatii si implicit jobului sau, decat avea inainte. A inteles niste lucruri; stie mai bine cine e. E mai conectat la viata reala decat era inainte; mai deschis, mai flexibil, mai impacat si mai fericit. Si nu de astfel de oameni au nevoie angajatorii?

Da, eu, l-as angaja – fara sa clipesc – pe Marius si l-as admira pentru curaj. Cine face asta in societetea noastra, cand, inca de pe bancile facultatii esti incurajat sa urmezi internship-uri, altfel nu te angajeaza nimeni? Cand se „mananca” unii pe altii, la birou, doar de dragul unui feedback pozitiv sau de a fi luat in calcul pentru promovare. Cine? Sigur, competentele primeaza, insa mentalitatea – mai sus amintita – inca mai persista in unele companii.

In era workaholismului si a identificarii cu jobul, in care oamenii se simt mai pierduti si mai deconectati ca nicicand, cred, cu tarie ca ideea de sti cand sa apesi butonul PAUZA e mai mult decat benefica.

Kamandalu, Bali

Daca te simti debusolat, daca nu stii incotro s-o apuci sau ai obsosit, pur si simplu – pune PAUZA. Cati lideri n-au facut asta? Cati oameni de succes nu fac asta? Nu inseamna ca esuezi in cariera, ca faci un pas inapoi. Dimpotriva, inseamna un pas urias pentru evolutia ta personala, in primul rand si apoi, da, evolutia profesionala deriva din cea personala.

Sigur, multi aleg sa plece la o alta companie, sa-si schimbe jobul, aria de activitate, casa, masina etc. Si de multe ori, astfel de masuri se dovedesc a fi super sanatoase.

Daca esti un angajat caruia ii place pana in maduva oaselor ceea ce face – pentru ca da, exista oameni pasionati de meseriile si carierele lor – ramai acolo, inseamna ca inima ta bate in directia in care trebuie. Dar, daca prin minte ti-a trecut ideea de pauza, fa-o! Amanarea, scuzele, piedicile nu fac decat sa-ti genereze si mai multa frustrare, si mai multa indignare. Jobul sau o viata care nu-ti aduce satisfactii, mai degraba, te imbolnavesc. Sunt surse de stres continue si da, pot culmina cu o boala fizica.

Angajatorii nu au nevoie de oameni blazati, demotivati, ci de oameni cu sanatosi, din punct de vedere emotional.

Noi, Chiperii nu suntem modele si nici nu ne propunem sa fim. Asa am simtit noi ca vrem sa ne traim pauza: calatorind, explorand.

In momentul in care ne-a speriat rutina si am inteles ca nu vine cu nimic bun la pachet sau ca zona de confort nu e un prieten de nadejde, am decis sa spunem STOP. Dar nu inseamna ca si tu trebuie sa urmezi aceasta cale. E doar una dintre acele posibilitati infinite pe care le avem.

Chiperii in Bali

Am lucrat in 9 ani in HR – printre altele si in aria administrativa – si am constatat cate concedii medicale – nejustificate – isi iau romanii. Cand nu mai au chef, efectiv: sa vina la munca, ori sunt obositi, demotivati, scarbiti sau se cearta cu seful. Da, legislatia e permisiva. Si apoi, mai e categoria celor ce vin bolnavi la job, doar de frica de a nu-l pierde, asa ca mai bine isi trag mucii in birou, decat acasa.

Nu am facut parte din nicio categorie. Am avut o singura data CM – in noua ani – doua zile pentru ca eram racita bocna. Dar, obosesisem sa ma trezesc dimineata si sa fiu lipsita de sens; ma simteam goala pe dinauntru. Sigur, avem un sens: sa se faca ora 17:00 sau sa vina ziua de vineri.

Momentul in care te rogi sa treaca timpul ca sa poti sa trai mai mult pentru tine – pret de cateva ore si mai putin pentru responsabilitati, indatoriri, liste de bifat – nu e ok. E un semnal de alarma ca ceva nu functioneaza, bine. Si, atunci pui pauza.

Ionut pierdea doua – trei ore/zi doar in trafic, dus intors. De ce?! Cand tehnologia iti poate fi un aliat de nadejde si poti livra aceleasi rezultate, fara a fi prezent fizic si blazat intr-un birou?

Eram un fel de roboti. Nu, zi de zi, dar de cele mai multe ori, da. Pe pilot automat, cu un control aproape minim spre inexistent asupra vietii noastre.

Da, cred cu tarie ca o pauza e benefica si vine cu multe raspunsuri, la pachet. De multe ori, ne arata ca drumul nostru nu era chiar atat de negru sau invers. Insa, ceva se schimba in interiorul tau. As spune ca esti altul – dar nu esti – ci, versiunea aia a ta, care statea bine pitita – iese la suprafata.

Anul sabatic in Gili Air

Ok, an sabatic. Dar cu ce bani?

Nu ai economii sa iti iei un an sabatic? Nicio problema: gaseste-ti o colaborare remote; pune pe hartie un plan; intreaba-te care-i talentul tau; fa-ti un minim de cheltuieli, vezi unde te situezi vs. visul tau. Fa-ti un plan. Cu un plan incepe orice, pe lumea asta.

Noi asa am facut. Nu am plecat de pe-o zi pe alta sau cu banii de apartament. Ne-au trebuit doi ani s-avem curaj, sa se aseze niste lucruri, sa ne vina idei sau solutii. Fiecare intrebare, indoiala si-a gasit nasul, dar in timp. Si in relaxare, nu in incrancenare. Ne-am intrebat mereu: care-i cel mai mare risc, in toata ecuatia asta? Si, primind raspunsuri, riscul n-a mai parut asa infricosator si mare.

Anul sabatic nu inseamna o calatorie in jurul lumii, ci in miezul tau. E o pauza pe care o fructifici asa cum simti. O poti petrece in casa bunicilor, gradinarind, redecorand, facand voluntariat, urmand un curs pe care l-ai amanat de mult timp, urcand pe munte sau petrecand mai mult timp cu familia. Orice. Bucura-ti sufletul. Si nu, nu trebuie sa fie un an; poate fi vorba de o luna, doua sau sase. Cat simti.

Noi am simtit ca avem nevoie de mai mult, ca suntem in momentul acela al vietii noastre cand „riscul” poate fi asumat. Ca un an pare suficient, deocamdata.

Nu suntem nici primii, nici ultimii care au apasat butonul PAUZA.

Fii deschis! Si nu lasa barierele mintii sa-ti dea batai de cap; pune pauza si redescopera ce-ti place, cine esti sau ce vrei sa fii. Ofera-ti TIMP.

Daca ai duce viata pe care o duci acum si ajungi la 80 ani, privind in urma, ce regrete ai avea?

Chiperii

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here