Cand spui Arizona, spui multe grade cu plus in termometru si evident, cactusi. Insa, e mai mult de atat. E un spectacol inedit al naturii.

Ora 5 AM si un L.A., usor amortit, lasat in urma. Ne astepta un drum de 6 ore, cel putin catre Phoenix, Arizona. O dimineata racoroasa, pornita in forta, merita rasplatita cu un mic dejun american. Oprim in unul din orasele de provincie, la un celebru lant de restaurante locale – Denny’s. Feeling-ul a fost foarte misto; ne-am simtit ca intr-un serial american, cu oua si bacon prajit, cafea la discretie, pancakes si o chelnerita trecuta de prima tinerete care ne alinta „Honey”. Multe calorii, asta-i sigur.

Urmatoarea noastra oprire a fost Palm Springs, un orasel desertic, destul de cochet si linistit. Alei de palmieri, cat vezi cu ochii si case cu o arhitectura a anilor 50-60. Aici este raiul pensionarilor, datorita temperaturilor extrem de crescute. In lunile noiembrie – martie, cand vremea se racoreste in aproape toata America, populatia micului orasel se tripleaza. Si asta datorita celor 300 zile senine pe an.

Palm Spring, dimineata

Pare un oras ofertant din punct de vedere al atractiilor. Parca ma si vad experimentand hiking-ul pe muntii din jur, plimbandu-ma cu bicicleta pe aleile pline de palmieri sau savurand un cocktail, la piscina, ascunsa de soarele arzator.

Am poposit in jur de o ora, aici, in ideea sa urcam cu celebrul aerial tramway, insa am abandonat, fiindca dura destul de mult si nici ieftin nu era; 25 de dolari/persoana.

Drumul catre telegondola

Palm Spring e orasul acela de provincie, linistit, dispus sa te primeasca la pensionare.

Ne-am continuat drumul catre calduroasa Arizona. La un moment dat, bordul masinii ne arata o temperatura de 50 grade. Wow! Oprim la o benzinarie ca sa testam daca asa e. Coboram si simtim din plin valul de caldura cum ne loveste. Sauna uscata in mijlocul desertului. Fugim.

Benzina e mai ieftina ca-n Romania

Dupa mai bine de 8 ore ajungem si in Arizona, in minunata casa a prietenilor nostri din Surprise, o suburbie a orasului Phoenix.

Si, da, e fix ca-n filme. Ca-n „Neveste disperate”.

Aleea din fata casei

Am petrecut o saptamana aici si cu timpul, temperatura s-a dovedit a fi destul de prietenoasa cu noi. Dimineti si seri racoroase, foarte placute, soare arzator si aer uscat pe timpul zilei.

In SUA nu vezi oameni pe strazi. Arizona nu face exceptie. Toata lumea are masina. De aceea, pe freeways exista banda speciala pentru cei ce sunt singuri in masina si banda pentru cei ce sunt mai mult de 1. Iar daca nu respecti regula asta, platesti amenzi ursturatoare.

Ei bine, distantele sunt foarte mari, intr-adevar si nu pot fi parcurse pe jos, mai ales cand afara sunt temperaturi atat de ridicate. Nu exista Mega Image la fiecare colt de strada. Au Wallmart-uri, in schimb, de unde iti poti achizitiona, lejer, arme. E ca si cum ai cumpara carne de la Raionul Carmangerie. Libertate deplina.

Arizona inseamna cactusi. Asta e prima imagine care-mi vine in minte. Asadar, asta am vrut sa vedem prima oara aici, motiv pentru care ne-am lasat pe mana prietenilor nostri si am vizitat White Tanks Montains, o zona a muntilor din piatra, cu specii de cactusi de-o parte si de alta a aleilor ce traverseaza parcul, inalti de cativa metri, inconjurati de flori salbatice si multe plante desertice, de jur imprejur. Parcul are o suprafata de 45 mile si pentru o vizita completa este nevoie de 2 zile.

Stiai ca in Arizona, cactusii sunt protejati prin lege si risti inchisoare daca intervii asupra lor?

Parcul e impartiti in mai multe zone, cu activitati diverse, insa noi am optat pentru varianta family pentru aveam un toddler cu noi. Dorinta noastra s-a implinit si ne-am clatit ochii privind indeaproape cactusii in maretia lor.

Admirand un cactus spectaculos
Happy kid

O noua zi, o noua destinatie : Zoo Arizona. Voiam sa vedem pasarile flamingo si sa hranim girafele. Am zis ca pana ajungem in Kenya, trebuie sa experimentam hranitul girafelor pe unde apucam. Pretul unui bilet a fost de 50 dolari/persoana.

Am petrecut cateva ore admirand specii de mamifere, pasari, reptile si parcurgand, cred, 30 % din suprafata gradinii. Caldura ne-a cam dat batai de cap, asa ca am renuntat. Dar nu inainte de a hrani girafele 🙂

Ionut si girafa

Iar la sfarsit ne-am bucurat de o mangaiere a pisicilor de mare.

Pe bucket list-ul nostru se afla Antelope Canyon, de putin timp. Este ireal de frumos. Nici nu credeam ca e atat de spectaculos, in realitate si ca pozele pe care le-am vazut erau modificate. Nicidecum, e o creatie extraordinara, incat am topait de fericire cand am iesit de-acolo, la propriu.

A fost complicat sa-l gasim pentru ca sunt foarte multe triburi Navajo, in zona, care-ti promit tururi la preturi exorbitante. 100 dolari/persoana. Norocul nostru a fost ca am nimerit unde trebuie, dupa mai multe incercari si momente in care eram dispusi sa renuntam, efectiv.

Am vizitat Lower Antelope pentru 50 dolari/persoana, cu ghid inclus. Exista si varianta Upper Antelope, insa noi ne-am ratacit, cautandu-l.

Un tur dureaza cam o ora si este nemaipomentit! Nici nu ai nevoie de filtre de Instagram pentru ca realitatea bate orice. Formatiuni stancoase, pe care le admiri traversand niste niste carari inguste; forme spectaculoase sculpatate in stanca, confirma si mai tare faptul ca Antelope Canyon este o minune a naturii.

In functie de unghi si de lumina vei face niste poze extraordinare.

Drumul catre Lower Antelope
Intrarea

A fost una din cele mai frumoase experiente traite si mi-a depasit cu mult asteptarile.

Happy, happy kid
Lower Antelope

In drumul nostru de intoarcere catre Surprise, intamplator am gasit Horseshoe Bend. Insa, cumva, stiam ca trebuie sa ajungem acolo. Aveam niste screenshot-uri salvate pe telefon si vazusem sute de poze pe Instagram. Aveam impresia ca toate-s trecute prin filtre si ca nu exista asa ceva in realitate. La fel ca si in cazul Antelope Canyon. Arata ca un tablou pictat in culori vii, in nuante de verde si de albastru, perfect, cum rar mi-a fost data sa vad, vreodata. Caramiziul stancilor completeaza armonia culorilor. God is a DJ!

Drumul pana la Horseshoe Bend
Priveliste din drum

Este un loc desprins din povesti, incat nu crezi ca este real.

Maretul Horseshoe Bend

Horseshoe Bend face parte din Grand Canyon si este situat la fix 5 mile de locul in care incepe Grand Canyon National Park. Denumit si „Mica minune”.

Numele este dat de forma acestuia, o potcoava sulptata in raul Colorado.

Chiperii si Horseshoe Bend

Frica mea de inaltime mi-a dat batai de cap si nu prea m-a lasat sa ma apropii tare de margine, insa Ionut s-a incumetat.

Cel mai bun punct pentru poze

Mi-au tremurat picioarele, la propriu, pentru ca jos e o prapastie de 300 m.

Insa, m-am apropiat de margine, cat pentru o poza.

Curaj cat pentru o poza de Instagram

Turisti putini si asta pentru ca nu e foarte bine semnalizat. E un singur indicator si pe care trebuie sa fii foarte atent ca sa-l zaresti. Aici veti gasi indicatii cu privire la modul cum ajungi la Horseshoe Bend : https://horseshoebend.com/how-to-get-here/.

Vizitele la Antelope Canyon si Horseshoe Bend ne-au cam solicitat si am oprit pentru o noapte in Flagstaff. Un fel de Vatra Dornei.

Suprinzator sau nu, dar aici temperaturile sunt foarte scazute. Maxim 15 grade, ziua. Si da, eram in Arizona. E un orasel de munte, inconjurat de-o parte si de alta de paduri, cu indicatoare care te anunta ca sunt ursi in zona.

Intrarea in Flagstaff

Dimineatile in Flagstaff sunt racoroase. In luna mai, temperatura ajunsese la 0 grade, iar pe jos se asezase  bruma.

Flagstaff este o optiune accesibila din punct de vedere al pretului (camera : 80 dolari/noapte) si al proximitatii fata de Grand Canyon.

Din Flagstaff am pornit catre Grand Canyon. Un drum de doua ore, parcurs cu masina. Era pe bucket list-ul nostru de mult timp, pe panoul cu destinatii in care trebuie sa ajungem in viata asta si s-a dovedit a fi o experienta pe masura.

Nu am ajuns, nici pe South sau North Rim, ci in zona unde se afla celebrul Skywalk.

Skywalk si Grand Canion

Pentru ca m-am anternat bine cu o zi inainte la Horseshoue Bend, aici am avut mai mult curaj. Sigur, mi-au tremurat genunchii, mai ales ca citisem faptul ca anual, mor cateva zeci de persoane. Si nu am vrut sa risc 🙂

Intrarea costa 50 dolari/persoana. Te preiau cu un autobuz, te duc intr-un mic sat reconstituit dupa Vestul Salbatic, unde poti asista la show-uri cu cowboys. La fiecare 5 min trece cate un autobuz si in felul acesta te poti indrepta catre urmatoarea destinatie.

Vestul Salbatic

Sigur, exista si varianta plimbarii cu elicopterul deasupra Grand Canyon, insa costul pleaca de la 100 dolari/persoana.

Chiperii si Grand Canyon

Skywalk, zona din care noi am ales sa vedem Grand Canyon este un coridor de promenada din sticla, aflat la 1100 m deasupra raului Colorado.

Langa aceasta varianta moderna de a te bucura de priveliste, la care evident, nu m-am alaturat prietenilor nostri, vei gasi si triburi ale indienilor Hualapai. O mica reconstituire a comunitatii, insotita de spectacole de dans, expozitie de costume traditioanle sau bijuterii artizanale. Pretty awesome 🙂

Locuinta traditionala

Grand Canyon a fost fix asa cum ne asteptam. Te lasa cuvinte prin maretia lui. Nici nu stii ce sa mai spui in fata unei asemenea minuni, fiindca s-au spus atat de multe. Iti dai seama cat de mic esti, de fapt. Impresionant, o alta dovada ca Dumnezeu exista.

Pentru a ajunge la Grand Canyon am traversat Route 66, celebrul traseu ce uneste Chicago de Los Angeles, atat de prezentat in filmele americane.

Mi-as dori sa revad Grand Canyon si sa vizitez zonele South si North Rim si mi-as aloca, cel putin, o zi pentru asta.

Marele Canion are o suprafata de 446 km (277 de mile) si o adancime de atinge, uneori, 1.600 de m. S-a format in decursul a 3-6 milioane de ani si este considerata una din cele 7 minuni ale lumii.

Arizona a insemnat si alte experiente bifate: shopping-ul ieftin si de calitate la Marshall’s si Ross, magazine outlet in care vei gasi branduri celebre (Calvin klein, Tommy Hilfiger, Zara etc) la preturi derizorii (tricouri la 4$, rochii la 7$ si cosmetice la 10$). Daca ajungi in SUA, indiferent de oras, neaparat sa-ti aloci un buget pentru shopping. Ionut, care detesta aceasta activitate, in AZ s-a dezlantuit.

Am experimentat restaurantele „All You Can Eat” si am mancat una din cele mai delicioase mese. Imi imaginam total altfel experienta asta: ca o autoservire de la noi, clasica, uitata de lume. In schimb, vei gasi sortimente de peste, carne, legume, toate  gatite exemplar. O mancare delicioasa care-ti va incanta papilele gustative. Platesti 10 dolari si mananci cat si ce vrei.

Sigur ca am incercat si celebrii burgeri de la restaurantele Burger In-N-Out, buni, dar nu extraordinari, Mc Donald’s, KFC si bineinteles, mancare mexicana. Spicy, dar delicioasa.

Un concept ce ne-a placut a fost Goodwill. Un fel de second hand foarte misto gandit | ce nu folosesti in casa, donezi si astfel, primesti o reducere la taxele si impozitele datorate statului. Ei le revand, la preturi foarte accesibile, iar unele pot fi de calitate.

Sigur, te poti relaxa la piscina sau pregatind un gratar in curte, in cele mai aride zile.

Arizona pentru noi a insemnat timp de calitate petrecut in casa prietenilor nostri, privelisti incantatoare, natura impresionanta, mancare delicioasa si experiente demne de visul american.

Cu dragoste,

Chiperii

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here